Pasta de dinţi are gust de banane. „Optima” se numeşte. Unchiu’ Zanea spune că din ea, dacă o pui în apă şi-o laşi câteva zile, se face vin. Aşa a făcut el, la puşcărie, când a stat câteva săptămâni sau câţiva ani, nu ştiu sigur, fiindcă a fost prins cu un sac cu porumb de fiert, a pus pastă de dinţi în apă şi, mai târziu, a băut pâna s-a-mbătat. Unchiul Zanea tot vorbeşte cu tata, mai ales seara, sunt de nedespărţit, şi la muncă, dar şi la cârciumă.
Cârciuma asta e un fel de magazin mai mare, care are mese şi scaune şi unde bărbaţii stau cu luleaua-n gură, fumează, vorbesc tare, râd, se pupă şi beau vin, rachiu de drojdie sau bere. Câteodată se iau şi la harţă, cam cum ne îmbrâncim noi prin spatele blocului, iar atunci vine miliţia. La noi, când ne împingem, miliţia nu vine. Când o să mă fac bărbat, o să mă duc şi eu la cârciumă, cu toate că mama spune că ăla e un loc de pierzanie, unde se pierde timpul şi de unde ajungi în iad. Tata sigur o s-ajungă-n iad. Şi unchiul Zanea. Toţi taţii vor ajunge în iad. O să fie aglomeraţie mare acolo. Înseamnă că e bine în iad, dacă bărbaţii tot nu vor s-asculte şi se tot duc la cârciumă. De fapt, bărbaţii n-ascultă de nimeni. Ştie tata ce spune când tot strigă că femeile sunt nişte proaste. Că nu sunt bune decât de făcut mâncare, de spălat şi de stat cu picioarele răşchirate. Râd şi eu când aud asta, adică stau aşa ca să facă plozi. Aşa m-a făcut şi pe mine, a stat cu picioarele depărtate. Mama stă aşa când tata vine beat şi râde. Aşa l-a făcut şi pe Mihăiţă, fratele meu. Când vine beat şi nu râde, mama trebuie să doarmă pe scară sau prin vecini, că aşa vrea el. Asta înseamnă să fii bărbat! Are gust bun pasta de dinţi. Noroc cu mama, care strigă că m-a uitat Dumnezeu în baie, altfel mă spălam şi pe faţă. N-o mai fac, aşa că tot dorm în picioare. A săpun de casă miroase dimineaţa. A must şi-a căldură cuibărită în macaturi vechi. Încă lâncezesc la uşă, când tot cred că firul de iarbă e un şarpe care-şi înghite coada. Pe furiş, de la bucătărie am şterpelit un codru de pâine. Pâinea se dă pe cartelă şi trebuie să avem grijă cu ea. Seara, când vine tata de la şantier, trebuie să fie pâine în casă. Când nu e, mă duc eu la nevasta moldoveanului, să mă-mprumut. Până mâine, tanti, când deschide la magazin. Nevasta moldoveanului lucrează la Confecţia. Are maşină de cusut şi-acasă. Are şi trei copii. Asta înseamnă că a stat şi ea cu picioarele depărtate. Cu Cristi, care e de vârsta mea, mă joc eu. Mai are şi-o fată, pe Mirela, dar noi credem că e proastă. Şi mai are unul, tot mic, stă şi el înfăşat. Moldoveanu’ e plotonier, în armată, aşa-i zice tata. Aşa zice şi el, plotonier, iar tata râde cu unchiul Zanea de chestia asta. Cristi tot nu s-a sculat, aşa că eu molfăi bucata de pâine. Miezul e dulce, iar coaja e uşor amăruie. Are gust bun pâinea! A pământ. Dacă nu ştiţi, pâinea creşte din pământ. E mult pământ peste tot, numai pâinea nu e de-ajuns. Pământ e, mai ales, la ţară, la tanti Vetuţa. De-acolo vine pâinea. Dar eu tot nu-nţeleg, nici mama nu-nţelege: de ce n-are pâine nici tuşa? E linişte pe scară. Prin geamuri, poţi vedea cum soarele părâie de la-nchieturi, când cască cu poftă, lenciurind pojghiţa de ceaţă dintre gene.
Send an email
