În ziua de 29 august, Florinel, din Independența, s-a trotilat cât l-au ținut picioarele, of, nu las băutura, am să beau mereu, unde-i masa plină, acolo sunt eu. A fost zi de leafă, pe unde lucra ca zilier, așa că omul și-a turnat în gură până când s-a făcut cimpoi, lele Floare. A dat cu bere, apoi cu țuică la prima mână. Cum ar veni, gata virgină. Și, na belea, l-au podidit aminirile. Mai ales cele extrem de recente câtă vreme, în urmă cu nici un an, stătea la bulău, haaii, mi s-a terminat mandatu’, dar mi-e frică că-mi iau altu’, aoleo!
Pata lui Florinel
Florinel, draga mea, are o pată. Și i se pune mai ales când bea peste măsură. În limbajul specialiștilor, ce are el se numește gerontofilie. Până mai ieri, avea 3 astfel de pățanii. Din 39 de ani împliniți, cam un sfert i-a serbat prin spatele gratiilor, happy birthday to you, happy birthday to you, happy birthday dear Florinel, zis al lui Donciu, happy birthday to you… În buletinul lui scrie că stă pe strada Viilor, e om cu femeie-n casă, muncitoare, și ea sărită peste pârleaz de mică, asta pentru că are o fătucă de 20 de ani, bine înfiptă pe picioare și cu belciug în nas, alții îi spun percing, că tot e la modă. Primarul e cel care a sesizat pățania, că și el stă pe-o stradă alăturată, iar liniștea, ca și veșnicia, of, unde să se nască în altă parte decât la sat?! Trecuse de ora 10 seara când, hau-hau, au început câinii să latre, cumetrele să se vaiete, iar nepoții unei vecine, sărită binișor între baston și raclă, să urle. Îi veniseră damblalele lui Florinel, dar nu s-a mulțumit cu ce avea în așternut, ci s-a apucat, de băut și de dus cu capul, să poftească la nurii unei codane de 86 de ani. Vecina lui Florinel, adusă și ea bine de spate, o tot trage pământul, spune că a auzit hărmălaia, doar ce se culcase, dar nu s-a gândit că ghiorlanul s-a apucat iar să cadă în patima din tinerețe și să despoaie, ca pe ceapă, câte o mămăică. Și turuie: Nu, nu a venit la mine, iar noi parcă sesizăm o urmă de regret în glas, chit că bătrâna își ține mâna la gură când ne povestește. Am auzit gălăgie, auzi, ce să pățească, putea să intre peste mine, maică, mă luase somnul cu ușile nezăvorâte!…
Foc și năpastă
La vremea aia, primarul Lică era în casă, dar au început să-i strige la poartă câțiva vlăjgani, să fugă la casa lui Vasile Ciubuc, unde e foc și năpastă. Măi primare gospodar, alt’ ca dumneata mai rar… Așa că s-a pus pe alergat, dar din casa bunicii a ieșit doar unul, Anghel, trist: L-am scăpat! Adică iubitorul de bătrâne dăduse bir cu fugiții. A fost alertată paza comunală. Și poliția să vină, n-are ce ne face, ne duce la secție și ne dă… capace! A fost sunat și șeful de post, care a ajuns la locul pricinii în nici 3 minute. S-a făcut roată împrejurul casei bătrânicii, în ideea că Florinel nu a luat-o pe câmp să se piardă prin porumbul gata de cules. Dar nebunul, când e în vrie, iese la drum de seară, dar nu cu mâna goală, ci cu sabia. Florinel, extrem de irascibil, s-a ivit de după colț și s-a apucat să strige la cei adunați pe uliță: Veniți, că vă omor! Și s-a apucat să taie aerul cu iataganul. Cum ar veni, nu te pune cu nebunu, că rupe-n tine plămânu…, ram-ram-rap. Lică-primarul știe ce avea: Avea mușchii foarte umflați! Nu e steroid ca țuica și nici apa nu-i ca berea. Șeful de post, Ștefan Voinea, însă nu a știut de glume, așa că a scos pistolul. Țac-pac, stai că trag, pân-la ziuă praf te fac. În total, a tras 4 cartușe în aer, cât să-l facă pe bețivan să înțeleagă că nu are scăpare și că locul lui e la răcoare, cu lanțuri și cu cătușe, of, mama plânge pe la ușe, ee, și-am căzut la pușcărie, curvea nu vrea să mai știe… Lică-primarul nu înțelege ce a fost în mintea lui Florinel: Bă, nene, are nevastă tânără acasă! Ce dracu a căutat la bătrâna aia? Dar îl dumirim noi: Înseamnă că nu are soacră, hop-hop, eu din gura soacrei mele, aud numai vorbe rele, hopaa!
Inimioară, inimioară
E drept, Florinel, până la casa mămăicii, nu a făcut mult, cam o sută de pași. A fost ademenit el de ea, chit că împrejur avea, văleleu, de unde alege. Dar el, nu și nu, îi cășunase pe bătrâna de 86 de ani, când pe lângă aria lui mai sunt destule vădane cu acul kilometrajului pus între 70 și 80. Iar Florinel, așa aflăm, nu a sărit, pur și simplu, pe ea, s-o despoaie, s-o deșire, s-o tăbăcească. Nuu. Diliul s-a suit în pat, apoi s-a apucat s-o mângâie drăgăstos. Și s-o muște, încetișor, ba de lobul urechii, ba de firele din bărbie, ba de năsuc și de pielea de pe gât, ah, ce face dragostea din om! Inimioară, inimioară, ce foc mare te doboară! Lică-primarul spune că singura variantă optimă, pentru Florinel, este castrarea. Numai așa-i poate scoate omului gărgăunii din cap. La fața locului au venit și întăriri, adică o mașină cu alți oameni ai legii. Deși Voinea, șeful de post, a tras în aer de 4 ori, nu a reușit să se aleagă decât cu un noian de înjurături. De mamă, de sfinți și de tot neamul lui, de la prima spiță încoace. Cam de la Adam și Eva. Când am ajuns noi la postul de poliție, ne-am uitat atenți, era acolo un frigider și era plin-ochi. Numai cu carne! Era carne de la Florinel Păun. Când polițistul satului a băgat de seamă că nu se înțelege cu nebunul, și-a luat inima-n dinți și i-a strigat: Băă, am tras de 4 ori, nu știu câte gloanțe mai am, dar p-astea le trag în tine! Și s-a hotărât Florinel să se predea. Dar nu oricum, ci înainte a avut grijă să se despacheteze. Și-a aruncat toate hainele de pe el și a rămas așa cum l-a fătat mă-sa, în mijlocul uliței, pe la ora când găinile dorm ca tutele. Și nu-i mai umblau hormonii prin păr, au luat seama cei prezenți, dacă tot a băgat și și-a tot scos, cam rămăsese cu ea atârnată. I se terminase carburantul.
Liniște pe uliță
Bătrâna s-a ales cu semne după o asemenea întâmplare. Are mușcători pe corp, iar acum stă pe paturile spitalului. Vecina lui Florinel ne spune toate astea. E și ea gârbovită. Târziu am auzit gălăgie, mânca-l-ar mama. Că io dormeam. Nu știe ce s-ar fi făcut dacă animalul ar fi năvălit peste ea. Pe Florinel îl știe de dilimache și de bețivan. Și dăm să-i batem la poartă, deși știm c-o facem degeaba, omul e deja în arest, cântă cu dor, of, să privești cerul cu stele, prin fereastra cu zăbrele… O altă bătrână, doar ce face niște lut, să lipească prin spatele casei, pare fericită, dar nu pentru ce i s-a întâmplat vecinei, ci fiindcă Florinel a ajuns, iar, la mititica, așa spune ea. E nesănătos la cap! La ea nu a ajuns, știe ea de ce: fiindcă are om! Și ne face pomelnicul: Cu asta e de-a treia, de-a cincea, de-a șaptea. Dar el avea ce-avea numai cu d-astea bătrâne. Uite, are și fată de măritat la ușă, nu e a lui, dar el poftea numai la bătrâne. Cum ar veni, nu înțelege de ce nu și-a încălecat fata vitregă. Iar fata vitregă, venită și ea la stradă, cu niște pantaloni scurți pe ea și cu toată scoica ieșită bine la soare, s-o vadă toți, are o urmă de regret în glas. E băiat bun, da-l strică băutura. Băutura de n-ar fi, măi, Doamne, bine aș trăi, le-le, aș fi om de vază-n sat, măi, nimeni nu m-ar vedea beat, hop-hop! Acum, e liniște pe uliță, satul pare mai potolit și nici poftele nu mai sunt atât de perverse… O să-nfunde pușcăria și, așa avem noi vaga bănuială, o să fie trecut pe acatiste. Fătuca vitregă a lui Florinel aproape că lăcrimează. Se ghicește că nu mai are ceva pe dedesubtul pantalonilor scurți. În fond, încă e cald. Și cică o să-i ducă pachet… I-auzi: dimineața, cum dau zorii, ies pe poarta închisorii, nene!
