Şi eu recunosc. Tu, făi Ponto, când recunoşti?

Da, am fost agent sub acoperire, infiltrat, ani de zile, în presa călărăşeană. Ştiu că mărturisirea mea este oarecum tardivă atâta timp cât colegii de la publicaţia „Ediţia” au deja documentele care mă deconspiră. Din această postură, am căutat să-l spionez pe colegul Sorin Danciu câtă vreme nu înţelegeam cum dracului se face că el are întotdeauna dreptate, deşi nimeni nu l-a văzut vreodată efectuând vreo documentare. Băi, cum dracului le ştie ăsta pe toate, cum dracului scrie ăsta ba de Nana, ba de Luica, ba de etc, deşi ăsta (şi câţi ca el!) habar nu are unde vin localităţile astea pe harta judeţului Călăraşi. Aceasta a fost una din misiunile mele. O alta a fost aceea de a identifica posibile rapandule care vor să se înscrie în PSD. Îmi recunosc faptele, le regret şi numai eu ştiu că Dumnezeu îmi e martor câte nopţi albe am petrecut, nesuportând această dualitate: lucrând şi în presă, dar apărând şi pe ştatele de plată ale unui serviciu ultrasecret, în fapt Serviciul de Informaţii al Poliţiei Comunitare. Iată, mă prezint în faţa cititorilor mei plin de regrete, de căinţă. Şi fac această mărturisire publică atâta timp cât nici eu nu mai ştiam cine sunt cu adevărat. Acum, iată, m-am eliberat. Mi-am eliberat conştiinţa, mă simt un om liber. Recunosc: am fost agent sub acoperire. Tu, făi Ponto, când recunoşti?