La moartea poetului

Într-un veac cu noapte mare
Noi aprindem felinare
Ca să nu fiţi trişti.


Bieţi lampagii, prin veacul greu
Oriunde-am fi, lucrăm din greu
Dăm foc, dăm foc, felinarelor.

Voi le stingeţi către ziuă
Iar noi ne luam adio
Sărmani artişti.

Vine noaptea urmatoare
Noi aprindem felinare
Spre a fi frumos,

Voi le stingeţi duşmăneşte,
Vouă noaptea vă prieşte
Vai, ce folos…

Cineva mereu ne ceartă
Că urmăm această artă
Fără de tumult.

Într-o noapte fără lună
Vă vom spune „Noapte bună”
Umiliţi prea mult.

Dar ni se va face milă
Vom da foc chiar la feştilă
Nu vom rezista,

Căci flacăra alb-albastră
Este meseria noastră,
Ea şi numai ea.

Contra nopţii tutelare
Noi aprindem felinare
Până veti simţi

Că în beznele profunde
Azi lumina se acunde
În lampagii.

Noi artiştii fără vină
Noi purtăm în mâini lumină
Să vă dăm ‘napoi.

Însa dacă va fi cazul
Se va termina si gazul
Vom arde noi.