Daniel Bancu este numele bărbatului care s-a aruncat, la sfârșitul acestei săptămâni, de pe un bloc-turn, din municipiul Călărași. În satul Roseți, unde are adresa, este cunoscut drept Dan-Grasu, nepotul lui Păduraru. Lumea îl mai știe și drept ăla care a venit, gol-pușcă, la primărie. La numai 34 de ani, și-a încheiat socotelile cu viața într-un mod de o duritate extremă: a plonjat în gol, de la peste 30 de metri înălțime.
A rămas cu un șoc
În sat, până să fie internat, în repetate rânduri, prin spitalele de psihiatrie, atârna la ușile cârciumilor. Pândea mușteriii și le golea paharele, fie când plecau, fie în clipele de neatenție ale acestora. Bunica acestuia ni-l descrie drept bețiv, viciu căpătat în ultima perioadă. Plânge și respiră greu. Pe Daniel Bancu ea l-a crescut, de la vârsta de 5 luni. Mama acestuia a plecat la oraș, la Călărași, iar tatăl a rămas în satul vecin, Dichiseni. L-a crescut numai ea știe cum. Are 82 de ani. De moartea atât de violentă a nepotului a aflat de la niște vecini, abia spre seară, deși Daniel bancu era mort de ore bune. Ne spune că tatăl acestuia s-a dus după el, la un spital din județul Buzău, unde acesta era internat de câteva luni, în comuna Săpoca. „A dat semnătură să-l ia acasă. Să răspundă pentru el!” Bunica știe ce i s-a întâmplat nepotului: spune că acesta a rămas cu un șoc, de când i-a murit mama, pe vremea când el era doar un adolescent. A murit la Călărași, de cancer, în urmă cu 18 ani. De atunci, spune mămăița, nepotul ei parcă nu mai era în toate apele.
Sărăcia de sub tule
Daniel Bancu a fost internat, prima dată la Spitalul de Psihiatrie Săpunari, la solicitarea procurorilor călărășeni. Judecătoria Călărași le-a admis cererea și a dispus internarea acestuia „până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.” Și bunica acestuia recunoaște că, în ultima perioadă, era extrem de agresiv. Până să capoteze psihic, a lucrat la o unitate de confecții metalice, la oraș. Șefii acestuia au observat că e ceva în neregulă cu el. În satul vecin, Dichiseni, o gospodină, care stă peste uliță de casa tatălui, îl știe drept un om extrem de taciturn. „Nu vorbea. Doar bâțâia din picioare.” Gheorghiță Bancu, tatăl acestuia, a fost după el, la spital, în județul Buzău, să-l ia acasă definitiv. Bunica spune că l-a luat ca să-l încadreze într-un grad de handicap. „A vrut să-i facă pensie de boală”. La Dichiseni, tatăl lui Dan Grasu trăiește în niște condiții de o sărăcie extremă, într-o casă din tule. Are 60 de ani și lucrează, cu ziua, prin sat.
Sex ca la televizor, cu bunica
De anul trecut a început Dan Grasu, sinucigașul de la 10 nivele, din Călărași, să se comporte violent. Acasă la bunică, a spart ce a putut, prin odăi. A spart geamurile. A spart televizorul. „Nu m-a bătut, dar mi-a zis că poate vreau să văd o baltagină de sânge. Pe urmă a început să plângă. S-a uitat așa spre icoană și a început să plângă.” În timpul ăsta, mămăica umbla la foc, cu vătraiul. „Și l-am auzit că zice, dar așa, mai încet: dar îmi e frică că mă duce iar acolo”. Adică la balamuc. Bunica ridică din umeri: nu știe ce s-a întâmplat, pe parcursul timpului, cu nepotul lui. Nu l-a văzut niciodată cu vreo femeie. În schimb, avea un anturaj extrem de dubios. Singura dată când a dat de înțeles că l-ar interesa femeile a avut loc tot în perioada când a început să se manifesteze violent. Dar nu a dat de înțeles că l-ar interesa femeile, în general, ci ar fi vrut să întrețină raporturi sexuale fix cu cea care l-a crescut, de la 5 luni, mămăița Ion Bița, de 82 de ani. „A zis vorbe, așa. Era la televizor, uite ce fac ăia, hai să facem și noi. Nu i-am zis nimic, că mi-a fost frică, tare frică.”
Surd și aproape orb
„Să-l ia ta-su, că eu nu am bani să-l îngrop! Îi tot spuneam, Dane, nu mai bea, Dane, că îți sare tot din cap!” Și, până la urmă, i-a sărit. Schizofrenia nu are leac. Ca și multe alte afecțiuni. Nici măcar nu i se cunosc cauzele. Ideile suicidale, în cazul unei asemenea boli, sunt frecvente. Ca și comportamentul auto-distructiv, abuzul de alcool, conflictele familiale. La Dichiseni, tatăl acestuia, Bancu Gheorghe, cel care a semnat, la spital, că îl ia acasă, să-l îngrijească, era plecat la oraș. La morgă. Acasă era doar bunicul băiatului, nea Trașcu, un bătrân surd și aproape orb. Și îngălat până la Dumnezeu. Ne spune că nu a mai vorbit cu tatăl sinucigașului de 4 ani, deși locuiesc sub același acoperiș. Sâmbăta, după ora 13:00, Dan Grasu a plecat din Dichiseni, la oraș. Urma să treacă pe la medicul psihiatru și apoi pe la farmacie, să-și ia rețeta. „Era în stația de la rată. Zice: mă duc la Călărași.” Înțelegem că se lăsase de viciul băuturii. A plecat singur, la Călărași. Vecina de peste uliță spune că părea amețit, dar de la tratament. „Nu era să ziceți că era nebun așa. Cred că scopul lui ăsta a fost. Vorbeai cu el, răspundea. El, de când a murit maică-sa, a intrat într-o depresie. Nu știu ce s-a întâmplat cu el… Avea o stare, uite-așa se legăna…”
Atât de crunt, printre oameni
Daniel Bancu, cunoscut în sat drept Dan Grasu, a fost luat, pe semnătură, de la Spitalul de Psihiatrie Săpoca, de tatăl acestuia, Gheorghe Bancu, în ideea că astfel poate avea și el un venit stabil. Că s-a săturat să trăiască de azi pe mâine, din ce își găsește de lucru, cu ziua, prin sat. Mai precis pensia de boală a băiatului. Vecina știe că Dan Grasu a plecat, la oraș, cu un card bancar. „A mai lucrat și prin străinătate. Avea și haine de firmă, dar i-a venit așa, o nebuneală, și le-a rupt pe toate”. Știe că sinucigașul avea bani la el, poate 1.200 de lei. „Ce, poliția nu i-a găsit banii în buzunar?” Inspectoratul Județean de Poliție Călărași, prin Biroul de presă, ne confirmă această informație. La locul sinuciderii din după-amiaza zilei de 18 mai, din zona blocurilor turn, de la Călărași, toți gură-cască nu aveau habar cine este bărbatul care a plonjat în gol, de la peste 30 de metri înălțime. Daniel Bancu, ieșit din spitalul de psihiatrie, pe semnătura tatălui, a ales să sară în gol exact din blocul unde, în urmă cu mai bine de 18 ani, a locuit mama acestuia. Și unde femeia s-a stins, răpusă de boala asta care seceră, atât de crunt, printre oameni, cancerul.
