Primul prefect numit democratic al judeţului Călăraşi, după validarea Constituţiei României, din 1991, Luchian Sturzu, a fost condus azi, după o chinuitoare şi lungă luptă cu o boală nemiloasă, pe ultimul drum, la vârsta de 75 de ani.
Un om emblematic
Fost om politic, fost magistrat, în cadrul Tribunalului Călăraşi, ulterior, după ieşirea la pensie, avocat, Luchian Sturzu este o figură emblematică pentru judeţul nostru. Ca om politic, a contribuit în mod decisiv la consolidarea democraţiei locale, iar în plan naţional a fost pe punctul de a fi numit ministru al Justiţiei, în al doilea guvern Petre Roman, în cursul anului 1992, până la debarcarea minerilor aduşi de preşedintele Ion Iliescu. Ca om, cel puţin în memoria noastră, rămâne ca o fire extrem de blândă, echilibrată, dar şi intransigentă în acelaşi timp. A fost cel care, cu succes, a reuşit să se opună dictaturii locale instaurate de Partidul Democraţiei Sociale din România, prin o altă figură ilustră, dar sinistră, a judeţului nostru, Doru Ioan Tărăcilă.
O personalitate complexă
Luchian Sturzu a fost un om demn şi cel căruia, la Călăraşi, i se datorează echilibrul democratic. Luchian Sturzu a fost, după decesul regretatului profesor Nicolae Tăut, artizanul Organizaţiei locale a Partidului Democrat, într-o perioadă în care a afirma că faci parte dintr-o astfel de mişcare politică, era echivalent cu un certificat de moarte publică. Coleg de partid cu Ioan Damian, cu prof. Gurău, din Olteniţa, dar şi cu alte figuri ilustre ale democraţiei locale, acum trecute în nefiinţă, de tipul ing. Nicolae Bârcă, Lucian Sturzu se impune, de departe, ca o personalitate complexă, extrem de erudită şi care, iată, lasă în urma lui dâre imense de speranţă pentru generaţiile viitoare.
