Eşti atât de senzuală,
c-ai bagat morga în boală,
Lori,
când te văd
mă trec fiorii,
pe nevastă am s-o bat
cu scândura de la pat,
cu piciorul de la masă,
când tu eşti aşa frumoasă!
De 3 zile beau la birt,
numai ţuică, numai spirt,
beau vodcă, rom, rachiu şi bere
că-mi e inima-n durere,
beau de sting şi plâng la masă
când tu eşti aşa frumoasă!
Sunt vexat de pielea ta
simţ complex şi-s tulburat
c-am băut şi nu sunt beat
când ţi-e pielea luminoasă
şi tu eşti aşa frumoasă!
Numai tu puteai să-mi tulburi
biata-mi inimă nătângă,
noaptea-i ziuă, ziua-i noapte
şi mă port ca papă-lapte
în prezenţa-ţi diafană
ca un smotocel de blană.
Te-aş iubi, dar nu am stare,
tu mă gâtui şi mă tulburi,
mii de gânduri nu-mi dau pace:
Lori, Lori, ce ţi-aş face!
Cum te-aş pune să mă bucuri
Şi să mă gâdili pe ciucuri!
Într-atât m-ai tulburat
c-am băut şi nu sunt beat,
fa-ţi pomană şi cu mine,
nu-i corect ca doar Sorin
să se bucure din plin,
când iubirea mea-i curată
precum anvelopa-n roată.
Tu nu simţi
că lumea-i tristă
şi cum plânge în batistă
că-i urâtă? Tu esti miss,
eşti un înger, eşti un vis.
Lori, Lori –
când te văd
mă trec fiorii,
simţ palpiţii şi emoţii
şi mă dau de ceasul morţii.
Te-aş iubi încet şi tandru,
prin zăpezi, prin pat, prin rodii.
Nu e chip să te opui,
căci aşa e scris şi-n zodii.
Scrie-n carte c-o sa-mi fii
bucuria inimii.
Sânii tăi sunt ca gutuia
seara, când răsare tuia.
Dulci, pufoşi, mă simt năuc,
Lori, tu mă bagi la balamuc!
Într-atât m-ai tulburat
c-am băut şi nu sunt beat,
de nevastă am uitat,
am uitat şi de mâncare
sunt bolnav, cad din picioare,
nici nu ştiu de ce trăiesc,
dragă Lori, te iubesc!
Păru-ţi blond m-a căpiat,
gura ta promiţătoare,
am băut şi nu sunt beat,
sunt bolnav, cad din picioare.
Pe icoane m-am jurat,
m-am jurat şi-n ţigăneşte,
numai cine nu iubeşte
nu-nţelege chinul, jalea
când te văd cu matahala
careia te-ai dăruit.
Dar la mine te-ai gândit?
Te-aş plimba-n Paris şi Roma,
la Firenze şi Verona,
aş arde toată benzina
şi mi-aş cheltui chenzina
numai ca să te răsfăţ
să te am, să fie băţ
în urechi să-ţi susur şoapte
ca să te zgâlţân o noapte
după care pot să mor
precum vitele-n obor,
nici că-mi pasă,-mi-e totuna
dacă-ţi mângâi văgăuna!
Lori, Lori –
când te văd
mă trec fiorii,
pe nevastă am s-o bat
cu scândura de la pat,
cu scândura de la masă
când tu eşti aşa frumoasă.
De te am, poţi să mă crezi,
pot s-ajung la Spaţii verzi,
la bulău sau mititica
nici nu-mi pasă, tot un drac,
o să mă spânzur de-un crac
cu o şufă de vapor.
Lori, Lori, am să mor!
Nici nu ştiu de ce trăiesc,
dragă Lori, te iubesc!
