Arhiva

Bogdan Dumitrașcu, mărturisiri complete despre șpaga de 150.000 de euro

Print Friendly, PDF & Email

Directorul-adjunct al Agenției de Plăți și Intervenții în Agricultură, Bogdan Dumitrașcu, s-a lăsat supus unui adevărat interogatoriu, luat de publicația noastră, asta după ce acesta a fost în centrul unui scandal național care s-a lăsat cu trimiterea în stare de arest a unui ofițer de poliție judiciară și a unui comisar-șef de la Garda de Mediu. Bogdan Dumitrașcu, iată, deși a lăsat impresia că se lasă ispitit de șpaga promisă de potentul om de afaceri Ștefan Poienaru, patronul firmei Agrofam Holding Fetești, a jucat rolul său de principal martor al procurorilor Direcției Naționale Anticorupție, într-un dosar în care părțile combatante s-au filmat unele pe altele. Uitați cum s-a întâmplat:

Titluri de creanță

– Undeva în jur de 20-21 august, a venit Vali Gâdea la mine să-mi spună că un prieten de-al lui, Stelică Tănase, vrea să mă vadă, să-mi spună o problemă. Asta era undeva pe la ora 15:00. I-am spus că poate veni, că a doua zi mă poate găsi la birou. A doua zi a venit Stelică Tănase.
– Era civil sau era îmbrăcat în polițist?
– Civil. Atunci i-am asociat figura cu numele. Eu îl mai văzusem pe la Vali Gâdea, de câteva ori, înainte de asta, la o masă, la ziua lui Vali… A venit direct și în două minute mi-a zis că, uite, să rezolv problemele lui Poienaru cu APIA.
– Ce probleme avea Poienaru cu APIA?
– Avea niște debite constituite de APIA Călărași pentru o suprafață de aproximativ 1.000 de hectare pe raza localității Borcea, suprafață care, din 2001 o lucrează fără titlu legal, după părerea noastră.
– Este și părerea instanței, cu sentință definitivă?
– Instanța încă nu s-a pronunțat definitiv și irevocabil. El a făcut prima dată cereri de suspendare a executării. Toate astea au fost respinse. Deci procesele-verbale sunt în vigoare și produc efecte. Adică pot fi executate.
– Există proces cu sentință definitivă și irevocabilă prin care se stabilește că a explotat ilegal cele 1.000 de hectare?
– Sunt două cauze separate. Procesele cu APIA se judecă. Aceste titluri de creanță se emit pe fiecare campanie, 2007, 2008, până în 2011. Noi am emis titlu de creanță pentru anii respectivi, pentru suprafața de 1.000 de hectare, că el a luat subvenție. În procesele cu APIA, nu există o decizie finală a instanței.
– Am înțeles, pe procesele de creanțe.
– Exact.
– Dar pe cele 1.000 de hectare?
– În septembrie 2012, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, într-o decizie care poate fi accesată de oricine. Sentința este în favoarea ADS-ului, în sensul că Poienaru, prin Agrofam, nu a avut niciodată dreptul să exploateze acea suprafață.

Redevență pentru un teren lăsat de izbeliște

– Dar cine-i dăduse dreptul să exploateze acea suprafață?
– Nimeni. Era lăsata de ADS liberă de contract. Niciodată n-a fost scoasă la concesiune.
– Din informațiile dvs., ADS-ul a primit redevență pe suprafața asta de 1.000 de hectare?
– Doar în 2011, când s-a facut un act adițional pe această suprafață, între ADS și Agrofam. ADS-ul a pierdut într-o primă instanță, la Tribunalul Călărași, litigiul cu Agrofam. Sentința era executorie. Sentința a fost atacată cu recurs la Curtea de Apel. Aici, au fost doi ani în care nu s-a dat vreo decizie, timp în care, în data de 3 august 2011, ADS-ul a pus în executare sentința comercială a Tribunalului Călărași, în sensul că s-a făcut un act adițional și i s-a dat Agrofam-ului acea suprafață. Și-atunci s-a stabilit și redevența, cu plata din urmă, din 2001, 2002, pentru acea suprafață.
– Deci ADS-ul a primit redevență și pentru perioada în care instanța a considerat că Agrofam a explotata abuziv suprafața de 1.000 de hectare?
– Nu știu dacă s-a și plătit. Știu că în contract este clar că trebuia să-i dea, din 2001 până în 2011.
– Dacă el, Ștefan Poienaru, a explotat ilegal acel teren, deși se judecau, cum a primit ADS-ul redevența?
– Actul adițional cu ADS-ul s-a făcut în 2011. Atunci s-a stabilit plata redevenței, începând cu 2001. Actul adițional la contractul de concesiune dintre Agrofam și ADS s-a făcut prin punerea în executare a sentinței emise de Tribunalul Călărași. Actul ăsta stabilește suprafața, la 5270 de hectare, suprafață pe care o va exploata Agrofam începând cu data de 3 august. Dacă scădem 991 de hectare care s-au adăugat prin sentință, ajungem la suprafața de 4279 de hectare pe care le exploata legal, până în 2 august 2011. El tot a zis că exploatează 5404 de hectare.
– V-a prezentat vreo dovadă, vreodată, în sensul ăsta?
– A venit cu contractul lui, nr. 79, i-am solicitat documente, am solicitat și ADS-ului, dar și lui. El a prezentat o adresă că nu știa nimic de diminuare, că el lucrează 5404 de hectare, în 2010. ADS-ul ne spune, tot în 2010, că el lucrează 4279, pentru că se făcuseră diminuări, prin protocoale încheiate cu comisia locală de fond funciar Borcea. De care el a luat act în luna decembrie 2007, s-a făcut un proces-verbal de derulare a contractului său cu ADS-ul, în care se recunosc diminuările care s-au dus la UASMV cu aceasta făcând, ulterior, contract de arendă, pe alta societate, Agrofam Prod. E‎‎l a recunoscut diminuarea ‎și a recunoscut în acel proces-verbal că utilizează suprafața de 991 de hectare fără titlu legal și solicită introducerea în interiorul contractului. Solicitarea nu înseamnă că avea și dreptul legal de a o exploata.

Neînțelegeri din 2012

– Desigur, la fel puteam solicita și noi.
– În decembrie 2011, Curtea de Apel s-a pronunțat în defavoarea firmei Agrofam, sentință care a fost menținută, un an mai târziu, de Înalta Curte de Casație și Justiție. În momentul în care s-a dat sentință definitivă și irevocabilă, el a pierdut dreptul de a exploata suprafața de 991 de hectare. Suprafața asta iar i-a plecat din contract. Deci el a avut aceasta suprafața din 3 august 2011, până în septembrie 2012, când s-a pronunțat Înalta Curte.
– Și a plecat la Borcea, după care a luat terenul înapoi?
– Nu, suprafața este și-acum liberă de contract. Nu o utilizează nimeni. Ca idee, suprafața respectivă este declarată la APIA, de Poienaru, și-n 2013. Aici mai este vorba și de nerespectarea unei sentințe judecătorești.
– Adică Poienaru comite o faptă penală, da?
– Da. Asta e istoria celor 1.000 de hectare, cu APIA.
– De când durează aceste neînțelegeri?
– Din 2012. La modul că în 2011 am primit adrese de la Direcția Patrimoniu din cadrul ADS cu societățile care exploatează terenuri, pe raza județului nostru și se spunea chiar așa, că se transmite respectiva listă cu scopul de a se evita intenția de fraudare. Așa că ne-a trimis contractele, cu suprafețele actualizate. Acolo am văzut prima dată o neconcordanță între cât zice Agrofam că are și cât spune ADS-ul.
– Iar acum vă judecați pentru suma aceea de 5 milioane de euro, pe care Agrofam trebuie s-o returneze.
– Da, pentru valoarea subvenției. Nu e asta suma exactă. Dar e vorba de niște plăți necuvenite.
– Există un document emis de OLAF prin care se spune că Agrofam nu are nici un fel de problemă cu banii primiți drept subvenție.
– Ca să ne înțelegem: DLAF-ul este reprezentanța română a OLAF.
– Da.
– Deci este același lucru. Nu știu ce document ați văzut, eu vă spun că DLAF-ul chiar a revenit în cursul anului 2012. Dar vorbim de două lucruri distincte. Una este partea penală, fraudarea, și alta este o plată necuvenită. Am văzut și în presa călărășeană faptul că se invocă faptul că patronul de la Agrofam are o rezoluție, emisă de DNA, de neîncepere a urmăririi penale. E ok. Dar asta e o problemă pe latură penală. Pe acest aspect se pronunță DNA-ul. Pe partea administrativă, pe partea de cesionare a cererilor, avem noi competența și instanțele care vor hotărî dacă am emis titlurile de creanțe în mod legal sau nu. Dacă noi am emis titlurile în mod nelegal, atunci creanțele se vor ștorna și Agrofam nu mai este datornică. Asta în cazul în care instanța se pronunță definitiv și irevocabil.

Misterioasa doamnă G.

– Bun. Și dacă instanța se pronunță în sensul ăsta, ce se întâmplă?
– Sigur, anulăm titlurile de creanțe emise și gata.
– Nu, nu e așa. Ce se întâmplă cu acele persoane care au emis abuziv titlurile de creanțe? Nu aveți plângere penală pentru abuz în funcție?
– Nu știu, pe mine nu m-a informat nimeni. Am văzut că s-a scris că am făcut denunțuri calomnioase și abuz în funcție, da?
– Da.
– Abuzul în funcție este emiterea unui act cu rea credință, cu intenția clară de a prejudicia pe cineva. Eu nu am aplicat cu rea-intenție.
– Haideți să simplicăm povestea. Este și varianta că dvs sunteți o parte a unui alt holding, concurent de-al lui Poienaru, în speță A&S Internațional, al doctorului Sorin Paul Stănescu.
– Nu-l cunosc.
– Și că domnul Stănescu vă folosește în a-l sabota pe Poienaru, în ideea ca astea 991 de hectare să le preia firma acestuia.
– Cine va prelua acest teren și procedura de achiziție, de licitație, este treaba ADS-ul.
– Ziceți că nu-l cunoașteți pe domnul Stănescu?
– Nu.
– Dar pe oamenii lui?
– Am văzut-o de două ori pe-o doamnă care depune cererea, pentru fosta IAS Pietroiu. Mi-a mai zis cineva că aș fi prieten cu o oarecare doamnă G, nu știu exact cum o cheamă.
– Pe domnul inginer Roșu îl cunoașteți?
– Domnul inginer Roșu?! Nu, nu. Nu știu pe nimeni.
– Povestea este că acest inginer Roșu v-ar fi dat o anumită sumă de bani tocmai pentru a-l contra pe Poienaru.
– Dacă se vehiculează așa ceva, eu merg în orice instanță cu persoana care emite astfel de calomnii. Nu am primit de la nimeni bani, nu am luat de la nimeni absolut nimic. V-am spus, nu cunosc. Nu-l cunosc pe Roșu, nu-l cunosc pe Stănescu.
– Dar pe avocații domnului Stănescu îi cunoașteți?

Avocații doctorului Stănescu

– Ce înseamnă avocați?
– Pe avocații folosiți de firma domnului Stănescu. Îi cunoașteți? I-ați folosit?
– Eu știu câți avocați folosește domnul Stănescu?! Nu știu. E unul singur, care tot vine aici. E intervenient. Noi avem procese cu Agrofam Holding, deci cu persoana juridică, nu cu Poienaru. În aceste procese, tot vine o firmă, Agrozootehnica Pietroiu, în calitate de intervenient.
– Ce vrea?
– E intervenient în favoarea APIA.
– Ca ce chestie?
– Păi mă întrebați pe mine?! Mergeți în instanță. La unele procese, instanța le dă dreptul, la altele nu.
– Bun. Și ce interes are intervenientul în raport cu APIA și cu Agrofam?
– Ei trebuie să demonstreze în instanță ce interese au.
– Bun. Deci casa de avocatură a doctorului Stănescu intervine în procesele pe care le are APIA cu Agrofam.
– Nu, intervine IAS Pietroiu.
– Da, iar IAS Pietroiu e o parte componentă din A&SIntenațional. În ce calitate vine?
– De intervenient. E o calitate procesuală acceptată sau nu de instanță. Eu nu pot să vă spun ce face instanța, dacă acceptă sau nu calitatea de intervenient a IAS Pietroiu, pe speța respectivă.
– Deci APIA emite titlurile de creanță și vine IAS Pietroiu să facă ce?
– Intervenint în favoarea APIA, în procesele noastre cu Agrofam Holding.
– Pă ce treabă are?
– Eu nu le pot spune să vină sau nu. Oricine poate veni ca intervenient, în instanță, dacă acceptă instanța, desigur.
– Eu pot spune că A&S, prin Pietroiu, are un interes la APIA, în detrimentul firmei Agrofam?
– Nu știu.
– Ei trebuie să-și dovedească în instanță calitatea de intervenient, de ce anume vrea să intervină în procese.
– Exact. Care e problema lor?!
– Dacă au fost sau nu lezați, cu ce anume și de ce vrei să intrevii în proces. Unele instanțe au acceptat, alte nu. Iar acest avocat care vine ca intervenient, știe foart bine speța. Stând atât, asistând la atâtea procese ale nosatre, se vede că e bine pregătit, un fel de șef de promoție, cunoaște forte bine regulamentele europene. După ce domnul Poienaru ne-a dat în judecată pe persoane fizice, mai precis 8 angajați ai APIA, într-un proces la Ialomița, l-am întrebat pe acest avocat dacă vrea să ne accepte și pe noi. Iar avocatul respectiv a acceptat. Am plătit, ni s-a emis factură.
– Dar e același avocat care reprezintă interesele firmei A&S…
– Nu, e un avocat care ne reprezintă pe noi, conform contractului. E obligația lui. Atâta timp cât nu e un conflict de interese, nu e în relații de proces cu APIA, nu avem nici un fel de problemă. S-a făcut asta neavând încredere în avocații și în tentaculele domnului Poienaru, la Călărași, d-asta am optat pentru un avocat din București.
– Și de ce nu v-ați luat un avocat de la Brașov?
– Pentru că n-am ajuns la Brașov. Puteam să ajung și la Satu Mare.
– A dracu’ fatalitate: s-a întțmplat să-l luați exact pe avocatul cu care A&S International vine în procesele APIA cu Agrofam ca intervenient!
– V-am explicat că nu e fatalitate. V-am explicat că băiatul ăsta cunoștea foarte bine speța, regulamentele europene pe partea de agricultură. În sfârșit.
– Bun. Eu nu emit nici un fel de părere. Fiecare să înțeleagă ce dorește!

Ofertă de 100.000 de euro

– Dar noi puteam lua un avocat de la Călărași care, în urmă cu 4 ani, 5 ani, 8 ani, l-a reprezentat pe Poienaru. Ce se spunea? Uite, ăștia se judecă cu Poienaru și l-au luat ca avocat exact pe cel care l-a reprezentat pe Poienaru!
– Concluzia e asta: v-ați luat ca avocat pe omul care reprezintă interesele doctorului Sorin Paul Stănescu, concurentul lui Ștefan Poienaru.
– Nu știu.
– În fine. Ziceați că a venit Stelică Tănase. Și ce v-a zis?
– Că el e mandatat, că are ofertă de 100.000 de euro pentru mine, venită de la domnul Ghezea Mitruș Mihai, care este un apropiat al domnului Poienaru.
– Pentru ce erau banii?
– Ca să își rezolve problemele cu APIA Călărași domnul Poienaru. Adică să anulăm debitele, acele titluri de cranțe. Eu am spus că nu, că nu se poate așa ceva.
– Dar puteați face asta?
– Sincer? Nu! Nici Dumnezeu nu mai poate anula acele titluri de creanțe, decât instanța, în mod definitiv și irevocabil, dacă va stabili lucrul ăsta.
– Dar ați fi avut putere de decizie, în cadrul APIA, să faceți asta?
– Noi avem personalitate juridică pe toate sumele pe care le dăm, avem puterea de decizie, dar nu numai eu. Se face o comisie de stabilirea debitului. Acea comisie analizează. E vorba și de directorul executiv, iar eu sunt director adjunct. Titlurile de creanță sunt semnate de directorul executiv. Deci nu i se dădea lui Dumitrașcu nu știu ce, iar ăsta stergea creanțele. APIA București doar face plata, dar puterea de decizie e la APIA Călărași.
– Deci se putea face?
– Nu, vă spun că nu se putea face, nici la Călărași și nicăieri în lume. Dar nu știu ce a fost în mintea lor.
– Când ați auzit de 100.000 de euro, ce-ați făcut?
– Am refuzat.
– N-ați căzut de pe scaun?
– Nu. E o sumă, dar am refuzat
– Dacă faci 3 d-astea într-un an, poți pleca liniștit acasă!
– Care casă? Casa pe care ți-o iei cu banii ăștia sau aia pe care ți-o dă statul, în mod gratuit, timp de 7-8 ani?
– Dar nu ați crezut că e o capcană?
– Nu.
– Ați crezut că e pe bune?

Bond. James Bond!

– Da. Mi s-a spus că să scoatem telefoanele, să nu fie în cameră, asta a făcut Stelică Tănase, când am vorbit aici, chestii de acest gen. Am spus nu. Stelică Tănase a revenit și a revenit cu mici presiuni, voalate. Ceva de genul să mă gândesc că ăsta e un potent om de afaceri, că te face, că te drege, că uite-a pus presa pe tine. Eu am văzut că am în fața mea un comisar de poliție de la serviciul de investigarea fraudelor, adică nu-i chiar de colea, am considerat că e anormal că un om care trebuie să aplice legea vine și-mi propune o mită de 100.000 de euro, iar voalat îmi spunea că e totuși bine s-o accept, a doua zi, pe data 23, m-am dus la DNA, la București, și-am depus denunț, exact pe această speță. După aceea, am spus că sunt de acord că vreau să iau mita, eu deja vorbisem cu procurorul de caz, ca să se vadă ce e. Putea fi vorba și de o petradă de-a lui Tănase. Până acuma nu-l lega nimic pe Poienaru decât ce-mi spunea Tănase. După ce am spus că da, a zis că se duce la Oltenița, la Căscioarele, la domnul Mitruș Ghezea, directorul ziarului Atac, care mă vizitase cu un an înainte, venind cu niște amenințări voalate, asta mi-a zis, că se duce să vorbească cu Ghezea, că Poienaru e în concediu. S-a dus acolo și apoi mi-a spus că a vorbit, că e totul în regulă și că Poienaru vine săptămâna viitoare. Eu i-am spus că vreau să am o discuție cu Poienaru, să văd dacă oferta vine de la el sau e o aiureală de-a lui Tănase. L-am întrebat câtă încredere are în acest Ghezea și Tănase a spus că are mare încredere în el, că-l cunoaște de 20 de ani, că l-a mai rezolvat cu niște probleme și mă găndesc că a făcut asta din calitatea lui de polițist, că doar nu i-a săpat via. S-a întors Poienaru, a fost Ghezea, a discutat cu el, dar asta e ce mi-a spus Tănase. Tot el mă sună și-mi spune să vin la depozit la Gâdea. Nu am acceptat să fie Vali Gâdea prezent. Tănase totdeauna a avut d-astea cu scoate telefoanele… gențile… La a doua întâlnire, mi-a spus că e gata, s-a vorbit cu Poienaru și că e treaba ok. La discuție a asistat și Gâdea, dar nu a spus nimic, era mai într-o parte. Întâlnirile astea erau monitorizate. Și el a spus că s-a întâlnit și că Poienaru e de acord. După aceea, eu am ținut-o pe-a mea, că vreau să vorbesc cu Poienaru, să-i spun să înceteze campania de presă declanșată împotriva mea, să oprească toate procesele declanșate împotriva mea. Adică, trebuie să existe o pace, măcar de ochii-lumii trebuie să fie război, dar, în rest, să fie pace. Asta-i spuneam eu lui Tănase. Cum trebuie să ajut… Iar Tănase tot tergiversa. După încă două zile, tot așa, mă sună să vin la Gâdea, să ne-ntâlnim.
– Vă suna în timpul programului?
– Da, în timpul programului. Dar ne vedeam seara. La a treia întâlnire iar a participat Gâdea, dar tot așa, fără să spună ceva. Nu s-a băgat. Deci telefoanele erau ziua, întâlnirile erau după-amiaza. Mi-a zis că s-a întâlnit și că Poienaru n-are bani lichizi și că vrea adeverințe. Noi, atunci, eliberam adeverințe. Confirmam suprafața și cu adeverințele se duce la bancă și lua un credit pe care-l garanta cu ele. Iar pe societățile lor aveau debite înregistrate, iar procedura obligă să nu eliberăm adeverințe, că banca poate fi prejudiciată. Eu, când îl autorizez la plată, îi iau prima dată debitul care e creat, pe care-l reține soft-ul meu, după aceea, dacă mai rămân 3 lei, se duc la bancă. Dacă banca i-a dat 5 lei, deja rămâne prejudiciată și se poate întoarce împotriva mea, că eu am semnat adeverința.

Plus 50.000

– Și ce interes avea APIA să nu elibereze adeverințe, că era banca prejudiciată?
– Noi avem un parteneriat cu băncile, e o convenție semnată de APIA și Fondul de Garantare. Clauzele de eliberarea adeverințelor sunt enumerate în această convenție. N-am voie să încalc aceste clauze. După aceea, conform acelei convenții, banca mă dă în judecată, că nu am respectat-o. Iar Poienaru a plusat 50.000 de euro, pentru aceste adeverințe. Am spus că n-am cum, dar am zis să mă lase să vad, discuția fiind, în continuare, monitorizată. Am fost la București, am discutat cu procurorul, m-a întrebat de cele 3 societăți, Agrofam Unirea, Agrofam Prod și Agrofam Holding. Singura care nu avea probleme era Agrofam Unirea, pentru 1.000 de hectare. Atunci le-am spus că pot da adeverință pentru Agrofam Unirea. Tănase tot mă ruga, insista că să le dau pe toate, că o să fie bine. Pe data de 6, s-a văzut în Călărași cu Poienaru, în parcare la Bricostore. Luni dimineața a zis că se duce la Constanța, să facă service-ul la mașină, și că trece pe la Poienaru. A tot insistat, iar eu am ținut-o pe-a mea, că vreau să vorbesc cu Poienaru. Luni dimineața iar m-am trezit cu Tănase.
– Deci se vroia o confirmare că ofertele erau de la Ștefan Poienaru și nu de la Stelică Tănase.
– Vroiam să stabilesc niște condiții cu Poienaru. Eu deja eram sigur că ofertele sunt ale lui. Procurorii DNA făcuseră deja legătura. În timpul ăsta, au avut loc întâlniri, discuții, telefoane… Luni, Tănase vine din nou. La 8:00, mă aștepta în fața sediului. Că să dau adeverințele azi. Peste o oră, vine Voicu Lilică, un angajat al Agrofam Holding, care reprezintă societățile în relația cu APIA. Mi-a spus că l-a trimis Văleanu, ginerele lui Poienaru, că să vin să iau adeverințele. I-am spus să facă cerere pentru Agrofam Unirea și i-am spus că vreau să vorbesc cu șeful lui. În jurul orei 12:30, era în Fetești, mă sună domnul Voicu, să-mi spună că a fixat întâlnirea, că mă așteaptă domnul Poienaru, că e încântat, dar la ora 15:00.
– Până atunci, l-ați mai văzut pe domnul Poienaru?
– Da, a venit și la APIA, cu amenințări, m-a dat afară din biroul directoarei, spunând că în prezența mea el nu vorbește. M-a acuzat că sunt prieten c-o doamnă de la Pietroiu… Am zis că e cam în scurt, că sunt la birou și nu știu dacă pot la ora 15:00. Am închis și am sunat la DNA, iar cei de-aici mi-au zis că e ok, la ora 15:00. Am sunat înapoi și am fixat întâlnirea pentru ora asta. M-am dus, cu o oprire pe drum, normală…
– V-ați oprit ca să ce?
– Am oprit ca să mă duc la toaletă.
– Da, împreună cu cei de la DNA. Am înțeles.
– Da, pe autostradă sunt toalete publice, nu m-a interesat pe mine cine era înauntru sau nu.
– Sigur! V-au dat niște aparate de transmis audio-video.

Avansul de joi

– V-am spus că întâlnirile erau monitorizate. Am ajuns la Agrofam, iar secretara m-a introdus într-o încăpere, iar după două minute a venit domnul Poienaru. Era foarte încântat că mă vede. Chiar m-a pupat. Față de ultma discuție avută cu acesta, când mă înjura pe-aici pe la APIA… El venise cu o hârtie de la DNA în mână. Că, uite, domnule, DNA-ul mi-a dat neînceperea urmăririi… I-am spus că nu are legătură fapta penală, nu sunt coroborate. Dacă DNA spune că nu e o faptă penală, să fii sănătos… N-am venit aici să discut cine are dreptate și cine nu. Nu suntem în instanță să stabilim asta. Eu știu doar de o ofertă pe care ai înaintat-o tu, prin Ghezea și Stelică Tănase. Mi-a arătat cu mâinile la urechi că e periculos să vorbim, că ne poate intercepta cineva și că marți sau joi să ne vedem în București. A rămas că joi și că mai bine să scriem sumele, nu să le vorbim. Mi-a dat numărul de telefon al secretarei, Mădălina, și mi-a zis să vorbim prin numărul ăla de telefon. I-am zis că vreau să termine cu atacurile media împotriva mea, că l-a trimis pe Ghezea peste mine, iar acum văd că și el e băgat în treaba asta. Atunci mi-a spus că e și Ghezea acolo în sediu și să merg să ne salutăm. M-a dus în altă cameră, unde era domnul Ghezea instalat, era un fum de țigară de-l tăiai cu cuțitul. Domnul Poienaru s-a așezat lângă domnul Ghezea, iar pe mine m-a condus să stau chiar în fața domnului Ghezea.
– Ca să aibă vizibilitate mai mare camera de filmat, da?
– Eu așa stăteam. Aici nu mai aveam teama din camera cealaltă, că ne înregistrează, că ni se face nu știu ce…
– Era antifonată!
– Nu mai era nici o teamă. Deja se discuta de sume, de cum pot eu să-l ajut. Punea foarte mult accentul pe cum pot eu să-l ajut. Mi-am dat seama că sunt filmat și am spus și eu niște minciuni, că sunt soluții. Vă dați seama, în 5 minute am trecut dintr-o încăpere în alta și nu ne mai era frică nici de servicii, iar ei tot mă trăgeau de limbă cum pot să-i ajut, ceva de genul spune-ne cum faci. Am spus niște aberații.
– Și care erau sumele?
– Am discutat deja despre 100.000.
– Rămăsese în picioare?
– Da. N-am discutat de cealaltă ofertă. Atunci am stabilit să ne vedem joi, să discutăm, iar Poienaru mi-a dat de înțeles că joi vine cu un avans. Vroia să-l ajut cu adeverințele, ca să poată să-ncaseze și să se întoarcă cu toată suma. Ghezea mă întreabă ce părere am despre Stelică Tănase și dacă vreau să-l scoatem din joc. Am spus că nu l-am băgat eu, că el l-a băgat, că e prietenul lui, voi să-l scoateți, voi să-l țineți, nu mă interesează pe mine. Iar despre Gâdea a spus că nu-l interesează, că cine-i ăsta. Și până la urmă, spune, nu-l băgam nici pe milițianul ăsta, că nu băgăm milițienii în ecuație, că-s periculoși, dă-i dracului de milițieni! Apoi mi-a spus Poienaru că Stelică Tănase oricum a sărit calul, că încerca să-i vândă un teren, de la Bordușani, și-i cerea 200.000 de euro. Ce vroia Stelică, vă dați seama, se pensiona! Iar toată discuția era monitorizată, iar Ghezea filma. Neautorizat.

La Trattoria

– Nu poți spune că era neautorizată filmarea lui Ghezea. Dacă avea acceptul gazdei, era treaba lor.
– Da, dar eu filmam din partea DNA. Discuția a rămas că ne vedem la 17:30, au fixat tot ei restaurantul, undeva la Trattoria, lângă Camera de Comerț. Am înțeles că pe-acolo are sediu domnul Ghezea că a făcut afirmația că e pe lângă el, acolo, tot îi spunea domnului Poienaru. Așa a rămas. Nu mai m-a contactat. A zis că să nu îi spun lui Tănase de întâlnirea noastră, că să-l sărim. Așa a rămas, pe joi, nu ne mai auzim la telefon, nu mai vorbim. Asta a fost luni, 9.09. A rămas că ne vedem pe data de 12, joi, la ora 17:00. Că să stabilim exact ajutorul și că să vină cu ceva și să se stabilească sumele ulterioare.
– Cât era avansul?
– Nu mi-a spus. Dar nici nu conta. DNA-ul era lângă mine. N-am mai ajuns acolo. M-au sunat cei de la DNA și m-au chemat la București. M-am dus la sediul DNA, crezând că trebuie să mă echipez pentru întâlnire. Acolo mi-a spus procurorul că în data de 10, marți, după întâlnirea de la Fetești, au venit Ghezea și Poienaru, însoțiți de un avocat, și au depus denunț, pe baza filmărilor, eu asta am înțeles, că au fost mai multe, Ghezea filmându-l în toată perioada și pe Tănase, iar acum am înțeles că a fost și Gâdea, la Oltenița.
– Gâdea are implicare în caz?
– Față de mine n-a avut cine știe ce. Dar ulterior am înțeles că era destul de implicat.
– Ca dovadă că încă e în arest și că nu se știe când îl mai vedem.
– Absolut. Acolo sunt probe serioase. Am mai dat încă o declarație în calitate de martor, dosarele fiind denunț, denunț, s-au comasat și asta e toată povestea.
– Care a fost implicarea lui Gâdea?
– Față de mine nu a fost mare lucru, dar asta până să aflu, pe data de 12 septembrie, că a avut o implicare mai multă. Implicarea lui a fost de a ne găzdui, la el la depozit, el era prieten cu Tănase ăsta.
– Era prieten și cu socrul, cu Marian Dinulescu, nu numai cu Tănase.
– Nu văd ce implicare are socrul meu. El a venit prima dată la mine și mi-a spus că Tănase vrea să-mi vorbească. Niciodată Gâdea n-a zis nimic, n-a făcut nimic față de mine. Pe data de 12, am înțeles că a făcut mai multe, pe la Oltenița.
– Ce anume?
– Nu știu. Probele sunt din partea cealaltă, de la Poienaru, nu știu exact. Am înțeles că s-a exprimat și destul de urât la adresa mea, că mă controlează, că semnez ce vor ei.

Speța lui Iliuță

– Păi am înțeles că s-a mai lăudat că te controlează când Vasile Iliuță a avut o speță, un diferend cu APIA.
– Nu știu asta. E prima oară când aud. Vasile Iliuță nu are o problemă cu APIA, ci cu Curtea de Conturi. Speța e nerezolvată. Nu știu ce-a vorbit Gâdea. Dar problema lui Iliuță e nerezolvată. Autoritatea de audit a constata o suprafață de 700 de hectare, nu fără documente, ci că nu existau succesiuni dezbătute, că de ce contractele de arendă erau semnate numai de un moștenitor, lucruri d-astea. Că acele contracte de arendă n-ar fi valabile. Autoritatea de audit s-a pronunțat și a spus că este o suprafață nelegal plătită de APIA, i s-a făcut procesul-verbal de stabilire a debitului. Este vorba de vreo 100.000 de euro, nu știu exact. Speța nu e rezolvată, iar Iliuță e în procedura de contestație.
– Bun. Ca să încheiem, pe data de 9 septembrie, cine anume a căzut pe înregistrari?
– Nu știu. Când dosarul va fi trimis în instanță, el va deveni public. Atunci veți putea vedea.
– De unde au fost presiunile mediatice?
– De la Jurnalul de Călărași. De la Sorin Danciu. Veți vedea la el, pe ultima pagină, reclame de la Agrofam. Deci, când scrie acesta, mi se pare că scrie tendențios, că nu scrie obiectiv. N-a venit să mă-ntrebe. Eu nu sunt ziarist, dar era deontologic, așa cum faceți dvs., să mă întrebe pe mine.
– Vă spun că eu știu speța. Poate am fost și la Stănescu.
– Atâta timp cât nu m-a întrebat niciodată și a început să scrie, bazându-se numai pe plângerile lui Poienaru…
– Vă repet, că văd că ocoliți întrebarea: pe data de 9 septembrie, cine din presa călărășeană a căzut pe înregistrări?
– Nu știu!
– Dar aveți idee!
– Da. Nu cred că mai e altcineva din presă, în afară de domnul Danciu, care să fie atât de implicat.
– Eu am înțeles că ar mai fi unul.
– Când dosarul va fi în instanță, se va vedea. Telefoanele au fost tot timpul monitorizate. În rest, pe data de 12, după ce s-au ridicat documentele de la APIA, s-au făcut și reținerile celor doi. Atât.
– Mersi!

P.S. – SC Agrofam Holding Fetești a pierdut, în cursul zilei de miercuri, 25 septembrie, procesul intentat Agenției de Plăți și Intervenție în Agricultură, proces care viza anularea actului administrativ nr. 13713/14.12.2012, în speță un titlu de creanță. Sentința a fost emisă de Curtea de Apel București, putând fi atacată cu recurs.

Arată mai mult

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
Close
Close

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker
WhatsApp WhatsApp