Arhiva

Alin Aidan Cheptroşu şi frenezia gesticii

Print Friendly, PDF & Email


O poezie delicată, cu tuşe fine, uneori vag-amatoricească, însă scuzabilă câtă vreme stângăciile sunt aproape candide, dar bântuită de nelinişti şi aproape feminizată, scrie Alin Aidan Cheptroşu, un tânăr călărăşean care trăieşte un destin tulburător şi plin de cinism, apropiat cruzimii.

Alin Aidan Cheptroşu a debutat editorial în urmă cu 8 ani, cu volumul de versuri “Sărutând viaţa şi cenuşa”, la Editura “Agora”, volum căruia i-au succedat titlurile “Poessie de ziar” (“Alas” – 2005) şi “Cu umbra prin viaţă” (“Alas” – 2009).
De această dată, pentru 2012, Alin Aidan Cheptroşu vrea să se prezinte cititorilor cu alte poeme, desprinse dintr-o metafizică a disperării, situaţie în care se complace şi pe care o suportă cu ajutorul ironiei abia schiţate, deşi universul zugrăvit de poet e, deseori, unul agonic, cu stele spânzurate “pe ramura lor de mâhnire”. Cheptroşu, e clar,ca orice poet, e un inadaptat social prin excelenţă, iar problemele uzuale ale vieţii devin o corvoadă căreia nu-i poate face faţă decât prin refulări încărcate de emoţii. La acesta, până şi îngerii au chitanţe (“Gândul din fiecare clipă”), iar autorul, cu o conştiinţă permanentă, agasantă a ratării, consemnează extrem de lucid, în “Paradoxuri de ocazie”, că “sărăcia cu capul sus // stă”, aceasta fiind un prilej de meditaţie permanentă şi un prilej de a consemna, lapidar, că autorul reprezintă o generaţie deja îmbătrânită şi căreia-i lipsesc reperele (“Strict interzis”): “nu construiţi acum // necunoscutul sorţii / să vă spun // pe şleau / eul vă compune // nebunia reprezentată // sau poate ieri // sau mâine // generaţia de care depinde // tineretul îmbătrînit // prea devreme // ca greierele din mine”.
Alin Aidan Cheptroşu ne zugrăveşte un perimetru aproape kafkian, unde birocraţia bântuie spaţiul şi timpul, câtă vreme, pentru a ajunge la un echilibru cu “nesomnul”, este nevoie să ceri audienţă (“Cu umbra prin viaţă”). În poemele sale, bătrânii “urlă în van”, iar Crăciunul, simbolizat caricatural printr-o “piftie”, e doar o sărbătoare în care “trosnesc în foc suflete // zdrobite” (Uşor, o ţară de păcat”). Întregul univers devine alienat, paranoid, căci este suficient să te naşti, spune Alin Aidan Cheptroşu, ca să fii inoculat de “suspiciunile” care “ne-au pătruns în oase”, în vreme ce numai “reziduurile odioase // ne mimează dragostea” (Altfel de rugă”).
Odată descifrată retorica textelor, poezia lui Alin Aidan Cheproşu se recomandă ca una extrem de fluidă, însă aceasta derivă dintr-o frenezie a gesticii, care trebuie mai întâi descifrată.

Arată mai mult

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
Close
Close

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker
WhatsApp WhatsApp