La ora actuală, din 48.000 de hectare cultivate cu rapiţă, ne spune Daniel Obadă, directorul Direcţiei Agricole şi de Dezvoltare Rurală Călăraşi, nu vor rămâne 5.000, datorită condiţiilor meteorologice extrem de nefavorabile, această cultură fiind afectată profund de lipsa precipitaţiilor.
„Rapiţa care s-a semănat mai devreme, a răsărit şi, în lipsa apei, s-a uscat. Rapiţa care s-a semănat mai târziu, n-a mai răsărit deloc, suprafeţele cultivate urmând să fie întoarse la primăvară, cu costuri suplimentare estimate la 1.500 lei pentru fiecare hectar”. La acest moment, grâul, în schimb, a răsărit fazial. „Cultura de grâu nu este pierdută. Dacă ne mai vine o zăpadă, rezistă pânăla primăvară. Dacă era aceeaşi problemă şi cu grâul, cum este cu cultura de rapiţă, trebuia să declarăm judeţul calamitat”.
An agricol excepţional, cu evaziune fiscală mutată la brutărie
Anul agricol 2011, însă, s-a prezentat în condiţii excepţionale, Daniel Obadă recunoscând că declaraţia ministrului Agriculturii, Valeriu Tabără, referitoare la faptul că acest sector economic a menţinut o rată a inflaţiei neaşteptat de mică, este perfect îndreptăţită. „Strict de judeţul Călăraşi, a fost un an agricol extraordinar, cu preţuri pentru produsele agricole extrem de bune”. Conform statisticilor existente la D.A.D.R. Călăraşi, la ora actuală, circa 50 la sută din producţia de grâu a acestui an este stocată. „Mă uit pe statistici şi vă spun că, de exemplu, la grâu am avut o producţie medie, pe total judeţ, de 3.800 de kilograme, la hectar, cu un preţ de 0,65-0,7 lei. La rapiţă, media a fost de 1.800”. Daniel Obadă are ceva de comentat legat de faptul că producţia bună la grâu nu s-a reflectat şi-n produsul finit. „Aici, din punctul meu de vedere, cred că evaziunea fiscală s-a mutat de la producători şi comercianţii de cereale, la morărit. În judeţul Călăraşi, nu ştiu câte din 20 de unitări dau bon fiscal la pâine!”
Calitatea pâinii este îndoielnică raportată la alte zone ale ţării
În mod normal, preţul unei pâini ar trebui să fie mai mic decât ce este afişat, la acest moment, pe piaţa de morărit şi panificaţie. „La o astfel de producţie, era de aşteptat ca preţul pâinii să scadă. Nu am făcu o medie referitoare la costurile conexe, dar preţurile ar fi trebuit să fie mai mici, luând în considerare că noi suntem o ţară cu profil eminamente agrar”. Daniel Obadă ne spune c-a observat că, la noi în judeţ, calitatea pâinii este execrabilă, comparativ cu pâinea fabricată în alte zone din ţară. Nu are nici un fel de explicaţii referitoare la acest aspect. „Mă duc la magazinul acela de colţ, de cartier, iar calitatea pâinii este îndoielnică. În schimb, în zona Maramureşului, spre exemplu, unde nu se cultivă grâu, se fabrică pâine de o calitate excepţională”. Explicaţia ar fi că, în acele zone, există o concurenţă acerbă pe piaţa produselor de panificaţie. „Asta e singura explicaţie: există concurenţă, scad preţurile şi eşti obligat să vii şi cu marfă de calitate”.
Lipsa târgurilor săteşti a dus la dispariţia animalelor din gospodărie
Pentru anul în curs, România este catalogată ca ţara aflată pe locul trei la producţia de porumb, din Europa. La Direcţia Agricolă şi de Dezvoltare Rurală Călăraşi, însă, lucrurile se văd altfel, în sensul că s-a estimat o producţie medie, la porumb, de 6-7.000 de kilograme, boabe, la hectar, în vreme ce producătorii au declarat producţii de 4,3 tone. „Păi unde este restul?! S-a-ntâmplat ceva”. Desigur, există şi varianta că, de regulă, la cultura de porumb intervine partea care se dă micului fermier, a proprietarului de teren care a dat terenul în arendă. „Aveţi dreptate dacă ne raportăm cu 5 ani în urmă, când toată lumea creştea o găină, un porc, la ţară. La acest moment, nu se mai întâmplă acest fenomen. Sunt sate întregi unde au dispărut vacile”. Lipsa animalelor crescute în gospodăriile ţărăneşti este explicată prin faptul că, din momentul în care România a acces în Uniunea Europeană, au dispărut târgurile. „Acel cetăţean care creştea doi-trei porci, îi scotea la vânzare, veneau orăşenii şi cumpărau, iar acum a dispărut acest fenomen”. Dispariţia animalelor din gospodăriile ţărăneşti a condus şi la mărirea acelora care beneficiază de asistenţă socială. Opinia directorului DADR, Daniel Obadă, este că o familie, în mediul rural, care deţine un minim de 1 hectar de teren agricol, ar putea obţine venituri consistente din practicarea legumiculturii. „Cunosc familii care fructifică astfel de suprafeţe şi care obţin venituri de peste 1 miliard de lei vechi”.
Subvenţie egală sau mai mare decât redevenţa dată de arendaş
Pentru anul viitor, dacă nu vin precipitaţii masive, şi sub formă de ninsoare, care să refacă din plin cantitatea de apă deficitară din sol, atunci agricultura va avea mari probleme, în primul rând cultura de grâu. Pentru cel care stochează grâul, în acest an, are mari şanse să-l dea, în 2012, la un preţ mult mai bun, până la intrarea importurilor pe piaţa de grâu din România. În schimb, Daniel Obadă e satisfăcut de faptul că fermierii călărăşeni au mijloace tehnologice de ultimă generaţie, constând în utilaje de mare capacitate şi de ultimă generaţie. La acest moment, în agricultura din România, mai trebuie clarificate, din punct de vedere legal, şi alte aspecte, printre care şi de ce subvenţia acordată de la bugetul de stat, pentru culturile pe hectar, este, de cele mai multe ori, egală sau mai mare decât redevenţa acordată de arendaş.
