Stiri noi

Cronica tragediilor mărunte

Print Friendly, PDF & Email

Vreau să-mi cânte lăutari, să cânt să mă-nveselesc, hopai-diri-da, hopai-diri-da, ce candriu e şi sufletul ăsta al meu, cum alunecă el, prin ani, ca un şarpe de baltă puţină printre

trestii ruginite, când noiembrie se cască plictisit şi ne molfăie, printre gingii stirbe, cum îmi tresaltă inima şi cum, de dor, de chin, de jale, hopai-diri-da, că mi-e drag ca să trăiesc, simt cum mă lungesc precum aburul, în câmpie, când suliţa soarelui se cască oblică. De ce oare cin’ iubeşte, suferă şi pătimeşte? Peste mahala, bruma luceşte metalic, peste ţigle, peste olane, ca o brişcă de cuţitar iute, iar dimineaţa miroase toată a iasomie, a flori de vânt, a strigăt singuratic de guguştiuc uitat prin cuiburile de prin plopii plini de mătreaţa anilor. Doar cişmeaua din colţul casei date cu var susură grăbită, absorbind colbul uliţei, praful de pe lucruri, de pe braţe, de pe pietre, dintre cuvinte, dintre o depărtare şi alta. Of, leliţă, şipcile gardurilor au fost demult puse peste focul iute, din iernile lungi şi umbroase, iar vara e o domnişoară săltată, cu fuste multe, creţe şi colorate strident, rotindu-se pe la răscruci, hopai-diri-da, cum zumzăie, cum clocoteşte sângele, cum alearga el iute, iute, sacadat şi cum lingoarea pune stăpânire peste minţile zăpăcite de mirosul patimilor, de dorinţe împrăştiate, de fierbinţeala şoaptelor, de amurguri precum buzele coapte ale codanelor. Aşa e viaţa, hopai-diri-da, o trecere dintr-o culoare în altă culoare, o vânzoleală continuă, un chiştoc de ţigară cu tutun puturos, uitat în halba cu bere, un colţ de lume decupat dintr-o fotografie în care timpul a rămas încremenit, uliţa toată e un amestec pestriţ de nuanţe, de la verde spălăcit la roşu cărămiziu, pe zidurile pitice ale caselor cu odăi înguste, umede şi puţine, numai lumea toată zâmbeşte continuu şi strâmb, prin strungăreaţa de gurist cu şatete vechi pe la sindrofii simandicoase. Există băcănia din colţ, cu obloane metalice, grele, peste nişte ochiuri de geam acoperite toate cu mirosuri grele de cârnaţi, de lebăr, de sânge de tăuraş sacrificat devreme, de parizer năclăit, de pastramă de berbecuţ, de motorina dată peste podelele de şipci roase de paşi şi de şobolani, există vechea frizerie a lui Gogu-frizerul, Dumnezeu să-l aibă în pază, fericită fie trecerea lui, apoi găzăria veche, atât de utilă când te năpădesc pleoşniţele, lindinele sau bolile grele ale cariciului, există florăria din colţ, cu muşcate, cu tuberoze, cu miozotis, cu căldări pline de garoafele date scorţoşilor luaţi de popă sau chiar de Sfântul Dracu, cu crini acoperiţi de parfumuri grele, e cărarea veche către hoaşca bătrână, pe unde îi poartă paşii pe liceenii cu tuleie abia mijite şi cu obrajii acoperiţi de coşuri şi de pofte fireşti, apoi e casa mandatarului, săltată, cu acoperişul din tablă adusă de la Galaţi, urmează locul de întâlnire a veneticilor, birtul vechi, peste drum, la uliţa mare, unde ţoiurile se aud ciocnindu-se precum sufletele înecaţilor, de maluri, cu zgomote surde precum cele din patefonul colonelului bătrân, cu picorul lăsat pe la Odessa, totul miroase a zahăr candel, ca-ntr-un rai păcătos, hopai-diri-da, numai eu sunt asemenea unei armonici dogite, îmi tresaltă sufletul de atâtea amintiri ruşinoase.

Arată mai mult

Articole similare

1 Comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
Close
Close

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker
WhatsApp WhatsApp