Stiri noi

Cronica tragediilor mărunte

Print Friendly, PDF & Email

Aşa e viaţa, se desfăşoară în muzici săltăreţe, cu priviri schimbate pe furiş, să nu se prindă codoaşele că îmbârligătura se pune la cale printre zâmbete ştirbe, în margine de uliţă, căci la atât se reduce dragostea, la un pahar de vin tânăr, la un umăr cald, la un sân moale,  la un aşternut mirosind, de-a valma, a sudoare şi-a levănţică, nene, aşa se lucrează mijul, cu viteza a treia, la trepidaţie maximă, poate şi-n poticneli, că lumea e candrie şi cam la atât se reduce şi bucuria asta a sufletului, la tremur de carne, la cardeală pe nepregătite şi la nişte cârnaţi trecuţi prin mirosuri grele de usturoi. Foaie verde măr domnesc, draga nenii, la nici 13 ani împliniţi, îşi făcea de lucru pe la poartă, mătura uliţa mahalalei, s-arate cât e de gospodină, abia mijită de pe oliţă, că rar fusese văzută o fată mai boccie şi mai aşezată, cuminte de se cruceau matracucele, că nu ieşea din vorba hahalerie de mă-sa, cunoscută peste trei străzi şi-un cartier mai încolo ca rea de muscă; aşa a fost lovită Lucica, fulgerător, de un dor nebun şi inexplicabil, că fata îşi tot căuta printre ţâţele abia mijite, cu sfârcuri rozalii şi tari, nici nu ştia ce se întâmplă cu ea, o apucase lungeala de un balaoacheş de prin vecini, un mustăcios cuţitar, cu părul dat cu untură veche, iar ea abia învăţase cum se prepară merele pe băţ, cu zahărul candel ars prin ceaun, vândute, apoi, pe la târgul de vechituri, prin colţ, direct de pe prispă, pe la şcolile cele bune cu elevi premianţi, i s-a lungit fetei privirea, că mă-sa, până să-şi dea seama că sluta era cu gândul după cordău, a crezut că boleşte pentru luesul ei vechi şi reactivat, că asta e boal-a dracului, se transmite prin sânge până la spiţa a patra. Aşa s-a întâmplat şi-n seara aia de vară, când praful uliţei, ridicat peste zi de camioanele de la fabrica de var, încă nu se aşternuse, s-a dus fata prin vecini, dar n-o zarise nimeni, matracuca de mă-sa a întrebat în stânga şi-n dreapta, dar fătuca parcă intrase-n pământ, a răscolit fiecare odaie, ba chiar un altul care văzuse prea multe filme, pe la cinematograf, la Flacăra, a făcut-o pe deşteptul şi-a răscolit tot rahatul de prin closetul de şipci, crezând că fetei i s-a făcut rău de la atâta scremut şi poate c-a alunecat prin găoace. Vorba aia: dă, mamă, cu biciu-n mine, că n-am ascultat de tine. Şi câte sfaturi bune, draga nenii, îi dăduse mă-sa, cum să se ferească ea şi să ţină, tot timpul, genunchii strânşi, că nici ea n-a ascultat şi c-a rămas borţoasă tot de la 13 ani, că aşa e şi inima mea, cântă a dragoste, draga nenii, măcara că mă prăpădesc, şi ce-mi place tot iubesc, s-a dat larma pe toată lungimea uliţei, c-o căutau babele chele prin unghere, pe la lăptar, pe la Gogu-frizerul, prin paturile veneticilor, pe sub ţoale, însă Lucica mea intrase în pământ, că aşa a vrut sufletul ei, să se bucure, că-i căzuse cu tronc lingurarul ăla uns în plete, că nici ea nu mai avusese parte de atâta bucurie cum numai ea, de ani buni, atâta aşteptase, fierbea sângele-n ea de mică, aşa că mă-sa, luată de gânduri, s-a dus şi pe la ghicitoare, la meşterele de citit zaţul din cafele, să vadă ce i s-a-ntâmplat mândreţii ei de fată, că parcă o-nghiţise pământul. Nici o clipă nu s-a pus problema că poate că biata fată se prăpădise, aşa că n-a călcat picior de miliţian, era clar că fata fugise după hăndrălău, căci sângele e tulbure şi iute, e aspru şi alunecos, e zâmbăreţ şi întunecă mintea. A venit, dar după o săptămână, Lucica mea. Avea ochii vineţi de la pumnii luaţi, gura muşcată, era ciufulită şi nespălată, plină de păduchi, dar fericită: scăpase de gândurile prosteşti, se împlinise şi era ceea ce-şi dorise dintotdeauna, adică femeie.

Arată mai mult

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
Close
Close

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker
WhatsApp WhatsApp