Arhiva

Cronica tragediilor mărunte – 11

Era în roşu-mbrăcată şi spunea că nu te-aşteaptă, tot cântau zurbagiii, chefliii şi părăsiţii, după câteva damigene, împărţite frăţeşte, cu vin dulceag ca un sfârc de fată cuminte şi cu mintea năucă, spune-i că mi-e dor de ea, de mă doare inima, că aşa e şi dragostea asta, nu numai că te face să te porţi cu mintea candrie,

dar şi inima începe să bată prosteşte, căci atâta lucru e important pe lumea asta, cardeala de dimineaţă, ţoiul umed şi plin cu vinars, cu sirop dulceag de zărzărică, dar şi mâncărurile îndestulate cu piper, cu ceapă fragedă, cu usturoi tânăr, cât să-ţi ia gura foc, căci şi mahalaua are regulile ei nescrise, viaţa are un alt ritm, aproape hepatic, iar lucrurile importante sunt bucuriile simple ale trupului, un mij alunecos, un sân mai săltat, un crac desfăcut şi primitor, o gură dulce şi deloc cicălitoare, mă culc cu gândul la ea, că este dragostea mea, micile plăceri ale vieţii, un aşternut curat, un ocol măturat, o oală cu de-ale gurii şi vin pe deşelate, atâta timp cât banii au doar valoare simbolică, fiind utili doar atunci când schimbul de mărfuri nu este posibil, căci nu ăsta e scopul, că dacă e supărată, eu n-am s-o uit niciodată, câtă vreme banii sunt doar hârtii care capătă valoare tocmai prin acest fapt. Însă, în mahala, Martalogu era o raritate: îi plăceau mai mult banii decât femeile, ceea ce te făcea să cazi pe gânduri şi să te întrebi dacă omul nu e dus cu capul şi prostit la minte. Asta era singura lui preocupare. Nu să se desfete în braţe pufoase, albe şi moi, nu să adoarmă cu gura deschisă şi cu capul pe sânul abia diezmierdat, cu mâna pe pulpele fragede şi tremurătoare, în aşternuturi apretate cu făină şi mirosind a apă de puţ şi nicidecum să respire mirosul de femeie satisfăcută şi bucuroasă de împlinirea ei trupească, ci cum să să se învârtă şi să capete biştari, indiferent pe ce cale, câtă vreme hârtiile albastre îl tulburau şi-l făceau să se simtă înalt, deştept şi plin de importanţă. Era privit cu suspiciune, tată, tu te plimbi şi chefuieşti şi la noi nu te gândeşti, precum caraliii în ziua de raport, căci un asemenea comportament nu numai că era ciudat, dar nici nu era demn de un bărbat, căci asta e treabă de muiere, căci ce altceva e mai însemnat decât coţăiala, iar viaţa se rezumă numai la atâta lucru, ăsta e şi scopul şi pentru atâta lucru a născocit şi Dumnezeu femeia, foaie verde viorea, draga nenii, ca să ne bucure inima şi să ne facă să tresărim de dor şi de plăcere. În schimb, tu bei cu lumea la masă, mama e bolnavă-n casă, deşi Martalogu iubea banii, aceştia stăteau la el în portmoneu cât păduchii pe omul chel, cam cât stăteau şi babele pe la împărtăşanie şi cât avea timp un ginitor să mituiască un magistrat. Erau uşor de obţinut, dar muşteriii îl suspectau că petrece mai mult timp cu obţinerea lor decât cu trecerea vremii prin paturile de văduvă, prin iatacurile nevestelor veşnic pofticioase, prin tufe, cu tinerele abia sărite de ciclu, iar Martalogu al meu inventa poveşti care de care mai sărite, doar pentru a se milogi, pe la precupeţe, pe la cunoştinţe, pe la avocaţi şi pe la lăutari, pe la cusătoresele de ocazie, pe la zidari, cămătari sau vânzători de mărfuri exotice, de mătăsuri şi de tabac arăbesc, pe la bombonari, florărese sau potcovari de cai de caleşti de miri şi naşi, aşa că-n fiecare sfârşit de săptămână îi deceda câte-o rudă, frate, mătuşă, mamă, unchi, văr, cumătru, că şi el făcea roată prin toată prostimea mahalalei, să adune mangoţii necesari de cele trebuincioase înmormântării. Aşa se face că, în numai o vară, şi-a-ngropat toată spiţa, pe sponci şi pe minciună, doar ca el să aiba banii şi să-i simtă îndestulaţi în buzunare. Abia din toamnă i-a trecut prosteala şi a intrat şi el în rândul oamenilor câtă vreme a descoperit, uitându-se în gura chefliilor, că nu e nevoie să plăteşti femeile pline de zvâc, atăta timp cât ele trebuie să scoată mangoţii din buzunare ca să se fericească fie şi pentru câteva minute, căci pe lume femeile frumoase şi cu vino-ncoace sunt pe cât de rare, pe atât de frigide, în vreme ce urâtele nu numai că au bani berechet, dar sunt dispuse şi să plătească îndestulător pentru o cardeală pe cinste.

Arată mai mult

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
Prezentare generală a confidențialității

Folosim cookie-uri și tehnologii asemănătoare pentru a-ți îmbunătăți experiența pe acest website, pentru a-ți oferi conținut și reclame personalizate și pentru a analiza traficul și audiența website-ului. Înainte de a continua navigarea pe website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie și al Politicii de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker