Daniel Florea, ales deputat pe Colegiul 1 Călărași, din partea PSD, a avut curajul să răspundă întrebărilor noaste. Citiți un dialog spumos, cu un politician care vrea să se implice în viața comunității, dar care înțelege că are și limite. Totul despre oraș, despre Dan Șova, despre pârâcioși și despre călărășenii care nu sunt membri de partid.
Sfaturi de la Șova
– Dvs. sunteți membru al organizației municipale? Asta ca să înțelegem!
– Da.
– Bun. Ce fac colegii dumneavoastră?
– Revitalizează partidul la nivelul județului. Revitalizează organizațiile care , în ultima perioadă, nu au avut activitate suisținută sau au fost organizații care practic nu existau decât cu numele. Acum trebuie o reorganizare. Avem nevoie de oameni noi.
– Am înțeles.
– Și-apoi trebuie să răspundem exigențelor unui partid aflat la guvernare.
– Și cu ce ne încălzește? Ce beneficii înseamnă pentru călărășeni?
– De-alungul timpului, aici, noi am avut o prestație foarte modestă față de nivelul național.
– Am înțeles! Și asta înseamnă că, la următoarele alegeri, veți avea rezultate mai bune?
– Așa sper din toată inima.
– Da, speranța moare ultima.
– Ăsta a fost scopul pentru care s-a ales o nouă echipă, aleasă cu o majoritate covârșitoare.
– La cine vă referiți?
– Păi s-a ales o nouă echipă la municipiu, s-a ales o nouă echipă la județ.
– Cine e șef la județ, că noi nu știm!
– Președinte executiv e domnul Ștefan.
– Și președinte plin?
– A, domnul Șova…
– Dvs când l-ați văzut ultima oară pe domnul Șova?
– Pe 28 decembrie.
– Unde?
– La București.
– La Călărași când l-ați văzut ultima oară?
– Când a venit ultima oară.
– A venit la Călărași?!
– Da, a venit.
– Nu cumva era la Lehliu?
– Nu, nu, la Călărași l-am văzut eu ultima dată.
– Bun. Cum conduce filiala?
– Păi discutăm destul de des. Și ceilați spun că discută cu acesta destul de des. Din câte am înțeles eu, discută în fiecare zi cu ei, se sfătuiesc.
– Ce le spune?
– Nu știu, întrebați-i pe ei.
Contracte
– Le spune așa: tu asfaltezi strada aia sau cum?
– Nu. Astea sunt lucruri pe care nu le știu. Eu nu știu să fie așa ceva. Poate că sunt contracte cu primăria, nu știu.
– Noi vă întrebam dacă PSD-ul, la nivel local, sprijină comunitatea prin accesarea de fonduri publice și executarea de lucrări.
– Așa trebuie făcut: trebuie identificate problemele cetățenilor și rezolvate. Faptul că până acuma Organizația PSD n-a fost atât de vizibilă s-a datorat și faptului că nu aveam organizații peste tot în municipiu. În momentul în care le-avem, putem să identificăm problemele pe fiecare zonă în parte și putem să încercăm să le rezolvăm.
– Nu, unele probleme sunt identificate. Dacă mergem într-o zonă anume, găsești, într-adevăr, membri PSD care lucrează din plin acolo.
– Nu știu nimic despre contractele astea. N-am nici o legătură, nu știu și n-am cum să vă dau detalii despre ele. Nu e treaba mea. Eu nu am nici un fel de legătură cu așa ceva. Astea sunt lucruri pe care nu le cunosc.
– Pe dvs vă văd: sunteți dinamic, chiar mai mult decât trebuie.
– Într-adevăr, am citit undeva, ați spus că uneori sunt puțin haotic, dar vreau să fac foarte multe lucruri într-un timp scurt. Încerc să mă implic cât pot de mult.
– În două zile pe săptămână, așa e, nu e puțin să încerci să faci 10 lucruri. Nu știi unde să te împarți mai repede sau care ar avea mai multă relvanță.
– Aș face așa în fiecare zi. Problema e că nu am timp.
– Asta faceți dvs. Ceilalți unde sunt?
– Sunt aici.
– Nu se văd! Vreți să mergem prin sediu și să ne uităm? Vreți să mergem prin oraș și să ne uităm? Ce ziceți, mai sunt membri PSD în Călărași?
– Mai sunt. Noi avem o bază de date. Încercăm să vedem care dintre ei doresc să mai activeze.
– De ce credeți că se întâmplă asta?
– Așteptările au fost foarte mari și, din păcate, trebuie rezolvate multe lucruri într-un timp scurt. PSD-ul n-are, în acest moment, nici un număr 1 la municipiu sau la județ. Mă refer la executiv. N-avem primar, n-avem președinte de consiliu județean.
Trecut ocult
– Știți de ce se întâmplă asta? Știți că PSD-ul, la Călărași, are un trecut extrem de ocult?
– Nu. Are un trecut greșit mediatizat și folosit împotriva lui. Totuși, aici, PSD a făcut foarte multe lucruri bune. Din păcate, însă, s-a identificat PSD-ul cu una-două personaje negative și aceste personaje negative au aruncat o umbră nemeritată asupra organizației.
– S-a ștampilat PSD-ul ca fiind așa.
– Da. Lucrul ăsta trebuie să schimbat.
– Lucrați în sensul ăsta?
– Exact asta vreau să fac.
– Sunteți un alt gen de politician.
– Eu vreau să construiesc aici. Și cred că nu se poate decât construind. Adică vreau să identificăm lucrurile, asta discut și cu colegii. Din păcate, nu am atribuții executive, organizatorice, în acest moment. Dar se discută, se caută soluții pentru ca să tragem toți cu aceeași viteză, în aceeași direcție. Pentru că, într-adevăr, viteza cu care se întâmplă lucrurile la București este cu mult mai mare decât se întâmplă lucrurile la Călărași, în general. Și-atunci trebuie rezolvate lucrurile, trebuie scoase dintr-o inerție care a fost de-a lungul anilor, aici. Organizația trebuie să facă asta. Din păcate, în acest moment, nu avem capacitatea să ne unim energiile ca s-o luăm în sus. În acest moment, construim pe orizontală. În momentul în care vom începe să lucrăm pe verticală, atunci lucrurile se vor vedea. Dar durează. Trebuie să găsești oameni care să-și dorească să construiască.
– Oameni care să aibă și cu ce!
– Zestre intelectuală există.
– Trebuie să fie și una financiară, fără discuție.
– Asta e mai puțin importantă. Important este să capeți încrederea oamenilor. Iar aceștia nu pot avea încredere în tine decât dacă văd că vrei să faci și că știi să faci. Cam ăsta e mesajul pe care aș vreau eu să-l transmitem populației. Adică suntem alții! Încercăm să facem, cam astea sunt ideile noastre, haideți să facem împreună!
– Și cum ne convingeți că sunteți un alt tip de politician decât acele personaje cu care era identificat PSD-ul?
– Numai prin activitate, prin ceea ce încerc să fac. Dacă ați văzut, eu am avut numai mesaje pozitive. N-am criticat niciodată oameni, am criticat situații. Nu m-am referit niciodată la declarații, m-am referit doar la idei. Asta încerc să fac.
Semințe
– Cu cine nu vreți să vă identificați?
– Nu dau nume. Dar nu vreau să mă identific niciodată cu cineva, ci numai cu mine. Ce vreau eu să fac este să reușim să construim o organizație care să…
– …Să fie sănătoasă! După mai bine de un an și jumătate de mandat, cum vi se pare orașul? Ați reușit să-l aprofundați, da?
– Da. Pentru asta am o povestire cu cineva care s-a dus la magazin și-acolo l-a găsit vânzător pe Dumnezeu. Și-l întreaba: ce vrei? Păi, zice, vreau să fiu bogat, să fiu sănătos și alte o grămadă de chestii. Să am relații, să fiu foarte cunoscut, să fiu faimos. Perfect. Imediat îți dau ce ai nevoie. I-a dat o pungă foarte mică, așa, cam de un centimetru. Și ăla a rămas uimit. Băi, unde sunt banii, alea? Păi ți-am dat semințele. Suntem exact în aceeași situație. Trebuie să facem împreună și trebuie să conștientizăm că nimeni nu poate să facă pentru tine mai mult decât poți face tu pentru tine.
– Suntem o comunitate săracă?
– Statistic, da.
– Dvs ce simțiți?
– Da. Știu că primul lucru pe care trebuie să-l facem este să existe locuri de muncă. Este un lucru care s-a tot spus.
– Degeaba sunt locuri de muncă, dacă sunt prost plătite.
– E un paradox: județul este foarte bogat, dar oamenii sunt extrem de săraci. Județul poate să ofere foarte multe posibilități.
– Fără discuție. Președintele Băsescu și-a luat teren agricol la noi.
– Da. Și-am înțeles că vin și alți apropiați.Dar putem să facem. Acum citez din biografia lui Toni Blair, e o carte scrisă de el, cuprinzând perioada în care a fost prim-ministru și cum a rezolvat diverse probleme. Oamenii așteptau de la socialiști, de la Partidul Laburist, să îi asiste social. Statul condus de laburiști trebuia să fie un stat care să asigure asistență socială. El a rezolvat-o altfel. Adică le-a spus așa: statul vă asistă social o perioadă de un an și jumătate, timp în care trebuie să vă găsiți de muncă. N-aveți voie decât un an și jumătate să refuzați ofertele care vi se fac. După perioada asta, prima ofertă n-o mai refuzați. Aici sunt niște lucruri pe care trebuie să le facem pentru oameni. Pentru că e bine să stai să te gândești că statul trebuie să aibă grijă de tine, dar și statul ăsta trebuie să aibă niște bani care sunt obținuți tot de la cei care plătesc impozitele. Ei, dar cei care plătesc impozitele, au și ei dreptul să li se întoarcă banii de la stat. Iart cei care plătesc taxe spun că de ce să plătesc eu taxe dacă ăla nu vrea să muncească? Din acest antagonism, rezultă problemele sociale.
70 de alocații pentru un pușcăriaș
– Aveți doi copii, da?
– Da.
– Cât e alocația?
– Cred că vreo 40 de lei.
– Bun.
– Aici e un lucru pe care eu l-am tot spus, dar mulți mi-au sărit în cap. Nu se poate să țină statul un pușcăriaș cu 28 de milioane de lei pe lună și să dea 40 de lei, la lună, la un copil. 70 de copii s-ar ține cu banii dați pe un pușcăriaș. Mi se pare inadmisibil.
– Corect. Știți obiective reabilitate în Călărași?
– Știu că sunt niște lucrări la piețe.
– Gara!
– Da, știu. Dar la gară, din păcate, nu sunt atât de multe trenuri. E o problemă de prioritizare.
– Meritam o astfel de gară?
– E așa cum am spus: prioritizarea. Dar sunt niște obligații, sunt niște contracte . Din moment ce s-au semnat, ele trebuie finalizate. Vrei, nu vrei, nu ai ce să faci. Eu cred că sunt și alte lucruri care trebuie făcute. Le-am discutat cu primarul.
– Așa. Ce-i reproșați primarului?
– Nu am ce să- reproșez. Am discutat cu el și i-am spus așa: reabilitarea termică a blocurilor, strada Caragiale, canalizare.
– Dar știți de ce strada Caragiale e o prioritate?
– Pentru că pe-acolo e deviat traficul greu.
– Corect!
– Sunt niște lucruri care trebuie făcute și pe rând, dar și repede. Și ar mai fi o problemă, am discutat-o și la București, este cea legată de Varianta Nord. Totuși, cei de la Saint Gobain au probleme să care geamurile cu camioanele din cauza faptului că strada e atât de găurită încât atunci când ies se mai și sparg.
– Mai sunt astfel de zone. Și drumul către abatorul de la Avicola e în aceeași stuație. Or și acolo e o zona industrială intensă.
– Da, știu. Cred c-ar trebui să încercăm să și procesăm. Afară de Aldis, care procesează carne, n-avem, spre exemplu, să prcesăm pește.
Sfaturi pentru Tomoioagă
– N-avem nici bălți, domnule deputat.
– Nu, nu, deloc!
– Bălțile sunt private.
– Nu contează. În loc să vindem pește, așa, în viu, poate reușim să procesăm industrial astfel încât el să fie mai scump și atunci vor fi și beneficii mai mari. Cu cât un produs este mai bine procesat, cu atât este mai mare prețul și cu atât oamenii care lucrează acolo vor avea salarii mai mari.
– Să-i transmit asta cui? Domnului Tomoioagă? Domnului Tărăcilă? Domnului Ciulinaru?
– Credeți că ei nu știu?!
– Dacă de ani de zile faci același lucru, ori nu știi, ori nu vrei.
– Eu nu vorbesc de nume, eu vorbesc de idei. Eu vorbesc de soluții care pot fi îmbrățișate destul de rapid.
– În fine. Cum e primarul?
– Îmi place. Mie îmi place pentru faptul că vrea. Că uneori se avântă… E la început și el, la fel ca și mine.
– Ei, el are experiență administrativă.
– Da, dar nu o are p-asta de primar. Spun că vrea să facă, iar acest lucru nu cred că-i poate reproșa careva.
– Colegii dvs din PSD colaborează bine cu dumnealui?
– Din câte am înțeles eu, da.
– Pe ce străzi?
– A, eu știu în consiliul local, nu știu cu străzile. Dar eu cred că trebuie să ne ocupăm puțin și de felul în care arată orașul. Pentru că un om care stă într-o casă în care se simte confortabil, în momentul în care iese pe stradă, se comportă altfel. În momentul în care intru într-un bloc care nu e încălzit, care pierde căldură, într-un bloc care nu e luminat…
– Da. Sau într-un cartier.
– Da, dar sunt lucruri care se fac. Acum trebuie să ne gândim și la câți bani are comunitatea. Acum, spre exemplu, nu are arierate.
– Călărașiul are bani. Dacă-și permite concerte, înseamnă că are.
– Asta nu costă atât de mult. De sărbători, astfel de lucruri sunt chiar benefice.
Pârâciosul
– Când îl vedem pe domnul Șova la Călărași, să ia pulsul?
– Luna asta sigur.
– Nu neapărat să ne facă o autostradă.
– Luna asta sigur. Știu că o să vină pe 10.
– Eu știu că sunt primari care l-au văzut o singură dată, la o sindrofie, în Lehliu.
– Nu știu, întrebați-l pe el.
– Ei, vorbeam ca idee.
– Eu știu că discut cu toți primarii.
– Colaborarea în USL, la Călărași, cum decurge?
– În general, bine.
– Cine e pârâciosul?
– Păi am înțeles că e unul care zice de fiecare, așa. Lucrurile merg în general bine. Noi trebuie să ne rezolvăm problemele în interior, nu să ne laude alții. Niciodată harța nu a făcut bine. Niciodată. Până să te-apuci să spui ce fac alții rău, trebuie să spui ce faci tu bine. Ca să poți să spui ce faci tu bine, trebuie să fie identificate lucrurile astea și să le explici bine. N-are nimeni timp să stea și să înțeleagă până explici, până îți găsești cuvintele.
– Sunt multe frustrări?
– Păi e normal să fie. Sunt niște neîmpliniri aici. Totuși aici a fost organizație-fanion. Acuma nu mai e, este pe unul din locurile codașe. Lucrul ăsta trebuie schimbat .
– Ei, nu mai avem IAS-uri de privatizat.
– Da, nu mai există. Gândiți-vă că la nivel național, partidul este la guvernare, are 40 la sută. Aș vrea să ajungem și noi să avem aceeași mentalitate de învingător.
– Noi nu vă dorim asta. Trebuie să existe un echilibru al forțelor.
– Echilibru există, dar la nivel național. Aici este un dezechilibru față de ce se întâmplă la nivel național. Sper să-l depășim repede. Eu cred că avem posibilitatea asta. Trebuie să ne lăsăm frustrările personale și să ne propunem nu să facem 40 la sută la europarlamentare, dar hai să facem 30.
Beneficii de ordin personal
– Da, dar ca obiective de ordin personal? Eu vreau director acolo, eu acolo…
– Oricine vine într-o organizație politică, se gândește că va avea și el un beneficiu. Din păcate, mulți vin numai cu acest obiectiv, nu binele general și după aia binele personal. În ultima perioadă, n-am mai identificat atât de multe probleme de genul ăsta. Mulți au înțeles că trebuie să faci întâi ceva.
– Trăiți din politică?
– Nu.
– Numiți-ne, la Călărași, un social-democrat vertitabil. Bine, persoanele de față se exclud.
– Hmm.
– Spunem noi?
– Da.
– Doamna Dorina.
– Da, este!
– Vă mai spunem unul?
– Da,
– Virgil Diaconu.
– Sunt oameni pe care eu nu vreau să-i catalogăm astfel, nu în sensul de veritabili. Haideți să le spunem altfel.
– Noi suntem convinși că Virgil Diaconu chiar crede în social-democrație.
– Și eu sunt convins. Social-democrați sunt ăia care votează partidul, ăia care votează partidul din convingere. Pe aceștia trebuie să-i câștigăm pentru partid. Că acuma reprezintă unii sau alții, că au funcții sau nu, asta nu contează. Important este că ar putea convinge și din calitate de membru simplu, nu neapărat din calitate de președinte sau orice altă funcție ar avea în partid. Să poată să convingă un social-democrat veritabil să voteze partidul.
– Spuneți-ne câțiva oameni de-aici cu care dvs, mâine, sunteți dispus să porniți la drum.
– Oo, păi aici, în campanie, plecam câte o sută.
– Nu știm, vrem două nume.
– Toți care sunt azi în conducere au fost cu mine pe străzi.
– Ce trebuie să se aștepte călărășenii, de la dvs personal, nu neapărat de la social-democrați?
– De la mine personal eu am toată bună-credința și deschiderea. Am și un bagaj de cunoștințe, de experiență care-mi permite să identific niște soluții. Nu vreau decât să vorbească cu mine direct și să mă asculte cu inima deschisă. Ăsta e lucrul pe care-l vreau. Pentru că împreună putem să rezolvăm multe. Nu vom putea să le rezolvăm pe toate. Sunt unele care trec și de puterile noastre de pe plan local sau sunt lucruri determinate de niște necesități bugetare. Tot ce pot să fac, fac. Nu pot să promit că fac nu știu ce. Parlamentarii nu au funcții executive. Dar pot să vin și să spun: aici sunt problemele astea, haideți să vedem cum rezolvăm lucrurile astea. Am adus la Călărași tot felul de oameni responsabili la nivel național.
Simple povești
– A vorbi la un serviciu de resort, în ideea de a ajuta pe cineva, e trafic de influență?
– Mi s-a mai spus asta. Atunci când a fost vorba despre transportatorii locali, eu nu am făcut altceva, ăia de-acolo se plângeau că ăștia de-aici fac prostii, cei de-aici se plângeau că ăia de-acolo fac prostii. Ce-am făcut? I-am adus pe cei de la București. Am adus pe cei de la ARR, în biroul primarului, să vorbească cu transportatorii. Ce-au discutat, e treaba lor. Eu n-am scos un cuvânt. Treaba este dacă au reușit fiecare să se lămurească, ce probleme are fiecare, ce atribuții. Tot așa am făcut și-n cazul Siderca. L-am adus pe președintele AVAS și pe vicepreședinte, care se ocupau de problemă. I-am adus aici, au discutat cu oamenii, au încercat să rezolve problemele. După cum știți, niciodată n-a venit un director de la ARR, la Călărași, până acuma. Nu a venit nici un șef de la AVAS până acuma. L-am adus pe directorul general de la IBM. L-am adus pe directorul general de la Mc Donalds.
– Și pe Dan Șova când îl aduceți?
– Vine sigur.
– Dacă nu, măcar pe Oana Mizil.
– Oana am înțeles că e destul de apropiată de mulți de aici.
– Numai de noi nu e atât de apropiată.
– Are discuții destul de dese cu mulți de aici. Se interesează de ce se întâmplă aici.
– În fine, noi am vrea să se intereseze despre ce se întâmplă cu oamenii din Călărași, nu cu oamenii din PSD.
– Ea nu mai are nici o atribuție.
– Pă același lucru-l cerem și-n cazul lui Șova. Vrem să se intereseze despre oamenii din Călărași, nu despre oamenii din PSD.
– Oamenii din organizația PSD trebuie să se intereseze, în fiecare zi, de ce se întâmplă cu oamenii din Călărași.
– În Călărași, sar blocuri în aer. Tot la fel de bine, într-o zi poate lua foc sediul PSD și Șova să nu aibă habar. Pentru că nu răspunde la telefon. Pentru că nu poate fi contactat.
– Eu nu știu cine v-a zis asta. Eu vorbesc cu el. După cum v-am spus, și ceilalți zic că vorbesc foarte des cu acesta.
– Aceleași afirmații le-am întâlnit și-n Olt, unde are acesta colegiul de senator. Am înțeles că dialogurile cu Șova sunt simple povești. Au încercat să ne facă o demonstrație și nu a fost în regulă.
– E și ministru, are tot felul de ședințe, discuții. Nu poate să răspundă. Spre exemplu, eu, acum, n-am răspuns la 4 apeluri.
– Ne amintim că și DI Tărăcilă a fost ministru, și încă un ministru extrem de greu, dar nu avea această problemă. Comunica foarte bine. Ca să încheiem: ce fel de presă vă place în Călărași?
– Mie îmi plac ziariștii cu idei, care vor să rezolve lucruri. Să le identifice. Adică ceva de genul cam asta e de făcut și ăștia trebuie să le facă. Mie ziariștii ăștia-mi plac. Și ziariștii care scriu corect românește.
– Aici e mai greu…Mulțumim!
