Arhiva

Puşcărie uşoară, Virgile!

Print Friendly, PDF & Email


Ca niciodată, azi am vrut să-ţi citesc „editorialul”, din Foaia Onanistului, editorial care are frumosul supratitlu „Flacăra violet”. Când colo, am constat, Virgile, că te-ai dat la fund, cum se spune, că ai dispărut. M-am interesat în stânga şi-n drepata, pe la amici, pe la veri şi cumnaţi, iar unii dintre ei aveau impresia că te-ai apucat de făcut podul. Ce mi-am zis?!

Băi, s-a pus Virgil pe treabă, ăsta chiar face podul! Dacă se forţează puţin, ăsta e-n stare să facă şi şpagatul!
Virgile, tată, mi-am zis eu că n-are rost să-mi pierd timpul cu tine, te-am ghicit nu că ai putea fi un cal necâştigător, ci te-am intuit că nu eşti altceva decât o gloabă politică. Vorba aia: nici nu s-a uscat bine iarba şi nici ţie cerneala pe carnetul de membru de partid, cu funcţie atât de impozantă, luată prin „vot”, şi deja ai sucombat. Ai murit, Virgile! Şi, fatalitate, uite că ţi se trage exact de la peşte! Cum ar veni, ţi se trage de la cap, Baboiule, de-acolo ai început să te-mpuţi
De-aia stau acum şi mă mir de câtă dreptate avea Vali. Da, mare dreptate avea băiatul ăsta când te numea drept un cocoşat aburit. Te-apucasei, tâmpiţele, crezând c-o să mă abureşti şi pe mine, să-mi pui în cutia poştală foi volante, cu îndemnul să te votez pe tine, dar nu că te-ai uita picior peste picior, ci fiindcă, în aburii beţiei inhalaţi pe la mesele lui Itu, în prostia ta, tu chiar ai crezut c-o să ajungi sculă, belfer, ba chiar primar al acestui oraş. Mărturisesc, sincer mărturisesc că n-am crezut în tine. Ai putea, oare, să mă ierţi pentru o asemenea ingratitudine? Nici nu m-am uitat în gura ta, că se vedea că n-ai suflu şi nici macrou suficient astfel încât să fii tu în stare să saturi burţile votanţilor. Aveai, din câte am băgat eu seama, o faţă de sardină-n ulei, de guvide năpârlit, de păcălici-sadea.
Mă uitam, vere, la tine, cum apăreai în emisiuni televizate, pe unde-o făceai tu pe bucătarul-şef, preparând, după reţete fanteziste, celebra limbă de vacă proastă cu măsline. Am văzut că făceai şi extrageri. Cum ar veni, împărţeai premii. Hmm, am rămas nedumerit: ce noroc pe unii, cum se nasc unii cu stea în frunte! Adică mă minunam de câţi bani ai tu şi nu realizam, în nemernicia mea, cât eşti tu de inteligent şi cum ştii să-i faci. Apoi te invidiam când vedeam, tot în Foaia Onanistului, cum îţi petreci tu timpul prin ţări străine. Cum te plimbi prin Anglia, pe la meciuri de fotbal, de pe unde-ţi dădeai cu părerea. Cum îţi plimbai consoarta prin văgăunile Veneţiei. Cum umblai teleleu, prin Spania. Ce viaţă frumoasă aveai, tâmpiţele, cum te mai lăudai tu şi cum, parcă, după fiecare concediu ilustrat pe la gazete păreai mai rumen, mai copt, mai împlinit.
Aveai, băgasem eu de seamă, şi gânduri de mărire. Erai la un pas să ajungi catindat, Virgile. Numai că, iar, a dracului fatalitate!, a pus mâna pe tine – şi te-ai uscat – exact Ziaristul Onanist. De-atunci, ai început să te căpiezi, cam de când ţi-a băgat ăsta în cap că eşti nu numai frunos, dar şi deştept. Şi-ai fost atât de deştept, Virgile, că ţi-ai rostogolit datoriile, de zeci de miliarde de lei, pe spatele unui amărât, pe care l-ai minţit că semnează că-i dai tu o locuinţă socială. De unde-i dădeai tu, Virgile, locuinţă socială? De la mă-ta de la chioşcul de ziare?
Mai că-mi vine să scriu că, iată, Dumnezeu nu numai că bate cu parul, dar unora le dă bani numai pentru a râde de ei. Aşa a fost şi cu tine, Virgile! Dumnezeu ţi-a dat doar ca să-ţi arate că eşti mic, că eşti doar un limbric politic. Iar stau şi mă minunez: tu aveai şi curajul să organizezi conferinţe de presă, să-ţi dai cu părerea despre situaţia politică a ţării. Îţi dădeai cu părerea şi despre gazetari. Că ăla-i aşa. Că ăla-i altfel. Băi, îmi stătea mintea-n loc! Mă şi minunam de cât de deştept eşti! Ba aveai şi sânge să scrii că Doru Ioan Tărăcilă e un cadavru politic, asta după ce acesta, vreme de două decenii, a ţinut steagul sus. Al tău, iată, nici nu s-a ridicat, atârnă mort în păpuşoi, Virgile!
Când colo, pe tine nu te-a dus mintea nici măcar să-ţi cesionezi acţiunile pe la vreun amărăştean de prin Republica Moldova. Sau să-ţi schimbi, întâi, sediul social, prin Giurgiu. Prin Ialomiţa. În infatuarea ta, n-ai schimbat şi tu o vorbă cu Dragoş Coman, cu Gena, cu Aurel Dobre. Ceea ce dovedeşte că nici măcar nu m-ai citit, iar lucrul ăsta mă doare, Virgile.
Nu pot să scriu că mă bucur c-o să ajungi la puşcărie. Nu-ţi doresc asta. Dar poate că asta e menirea ta. Ai realizat, în ultimul moment, că n-ai stofă de politician. Că te simţi tu mai bine la cazan. Şi că tot îţi place să umblii teleleu şi, başca, nu vizitasei niciodată Slobozia! Uite că timpul aşează lucrurile în ordinea lor firească. Te-aşteaptă „băieţii” să-i înveţi şi pe ei să prepare o tocăniţă mai acătării. Să le faci „podul”. Puşcărie uşoară, Virgile!

Arată mai mult

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
Close
Close

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker
WhatsApp WhatsApp