Nicolae Ţiripan şi Nelu Dobre semnează, plini de curaj, un volum, apărut la Editura „Pământul”, intitulat „Nicolae Dragu (-) un om şi faptele lui”. Autorii recunosc chiar în Prefaţă că gestul lor este posibil să fie interpretat de unii, „puţini la număr”, de neînţeles, cîtă vreme cartea amintită este scrisă despre un om aflat în viaţă şi încă în deplină putere creatoare, în speţă edilul municipiului Călăraşi. Mai la vale, însă, în aceeaşi Prefaţă, autorii se contrazic şi afirmă că „numărul celor care gândesc că despre cineva trebuie să scrii numai după ce nu mai este printre noi, este încă destul de mare”. Ne-am fi aşteptat, la această carte, scrisă despre un om care naşte, încă, destule controverse, să aibă două stiluri de aborbare: fie să fie elaborată într-o manieră rece, ştiinţifică, doctă, astfel încât datele cuprinse în interiorul acesteia să nu poată da naştere la interpretări, fie să fie elaborată într-un stil cald, volubil, plin de simpatie, pe măsura sentimentelor pe care ţi le poate impune un astfel de subiect despre viaţa celui mai longeviv primar călărăşean. Ne-am fi aşteptat să găsim, în interiorul acesteia, aprecieri ale autorului despre stilul de muncă al edilului călărăşean, uneori sincopat, dar totdeauna benefic, altruist, dar descris în amănunt, câtă vreme tocmai stilul său de lucru, de neconfundat, l-a impus atât în conştiinţa colectivă, cât şi în funcţia pe care o deţine; ne aşteptam să găsim, ca parte distinctă în cadrul acestei cărţi, aprecieri ale călărăşenilor despre activitatea edilului, care sunt mult mai nuanţate, mult mai spumoase şi la fel de interesante ca şi cele prezentate, într-un număr infim, în acest volum, asta ca să nu se creeze impresia că această carte se vrea un nemeritat omagiu antum. Din păcate, textele elaborate de cei doi autori, Nicolae Ţiripan şi Nelu Dobre, atunci când sunt nevoiţi să le conceapă şi să nu reproducă documente sau alt tip de înscrisuri în care se evidenţiază activitatea edilului călărăşean, sunt plagiate din diferite surse, pe care nu le vom enumera. Deşi un asemenea subiect despre viaţa şi activitatea edilului local merita o mult mai bună documentare şi un alt fel de stil de abordare, autorii dau impresia fie că sunt novici în ale scrisului, fie că sunt doi contabili nevoiţi să elaboreze un eseu despre metafora în poezia românească. Stilul nu e deloc dinamic, nicăieri nu găsim exprimări plastice referitoare la faptul că Nicolae Dragu nu este ajuns întâmplător primar, nu se identifică nicăieri faptul că evoluţia sa politică şi profesională are ca bază caracterul acestuia, latura sa umană aproape candidă, de cele mai multe ori, faptul că acesta posedă o inteligenţă nativă foarte bine conturată şi un simţ al realităţii politice de necontestat. Ca să exemplificăm faptul că această scriere e realizată fără o periere prealabilă de către un profesionist, vom da doar câteva exemple de astfel de texte imature, doar din capitolul „Începuturile”: „…Era primul copil dintre cei patru copii ai familiei Dragu”, când corect era „primul născut”, tocmai pentru a se evita repetiţia, exemplu care conturează superficialitatea autorilor şi prezintă textul ca lipsit de formă. Ca lipsă de conţinut, tot din capitolul „Începuturile”, vom exemplifica cu următoarea frază: „Cultul muncii, respectul şi dragostea faţă de semeni cultivate în familie, dar şi educaţia primită în şcoală, l-au modelat pe omul Nicolae Dragu, devenit, mai târziu, răspunzător de soarta celor din preajmă”, dar şi cu fraza de o ilaritate evidentă: „Dragostea de neam şi de istoria lui zbuciumată care-i fusese insuflată din familie, i-a fost consolidată de învăţătorii şi profesorii…” Fără comentarii! Şi am citat abia din prima pagină elaborată de cei doi autori ai volumului „Nicolae Dragu (-) un om şi faptele lui”, dacă nu luăm în considerare Prefaţa şi capitolul plagiat în bună parte, intitulat „Municipiul Călăraşi”. Tot din prima pagină din capitolul „Începuturile”, autorii ne dau de înţeles că Nicolae Dragu şi-a petrecut copilăria şi pe… baltă! Nu vom mai insista asupra acestei scrieri, câtă vreme ea este de un comic evident, e lipsită de formă, autorii apelează, de cele mai multe ori gratuit, la epitete, de tipul „vrednic lăcătuş mecanic” sau emit judecăţi de valoare despre meseria de confecţioner-maşinist, aceasta fiind văzută ca una care îţi oferă „satisfacţii imediate” şi câtă vreme îmbrăcămintea este „utilă oamenilor, a doua în necesităţile acestora după hrană” şi că tocmai de aceea îi vibrează glasul primarului Nicolae Dragu când vorbeşte despre fabricile de confecţii din oraş şi că de aceea are acesta o altă lumină în ochi. Cartea, fără discuţie, care are un astfel de subiect atât de generos, de savuros, care putea fi abordată din mai multe unghiuri, e tragic de ridicolă! Exprimările sunt puerile, frazele zici că sunt decupate din ziarul „Scânteia”, iar o astfel de exprimare, de tipul „…el este unul dintre oamenii care, apreciind munca femeilor din municipiu, nu uită nici un prilej de a reaminti concetăţenilor rolul femeilor în dezvoltarea municipiului, a familiilor, a susţinerii ţării în vremuri grele”, vine şi ne confirmă că autorii sunt doi sfertodocţi scăpaţi prin călimara cu cerneală. Ce să mai spunem când autorii consideră ca Nicolae Dragu are, ca hobby-uri, înotul, muzica şi ridicarea de biserici şi monumente?! O astfel de exprimare te lasă fără cuvinte! Dintr-un subiect mare, colorat, plin de vitalitate, plin de forţă, reprezentativ, cei doi autori amintiţi au reuşit să aducă, prin textul emis, întreaga carte în desuetitudine. Volumul este salvat de fotografiile sugestive, dar şi de calitatea impecabilă a tiparului.
Send an email
