Arhiva

Eugen Negoiță: Interviuri insolite

Print Friendly, PDF & Email

Sub îngrijirea noastră, a apărut volumul “Interviuri insolite”, semnat de călărășeanul Eugen Negoiță. Cartea reunește o serie de interviuri realizate, după anul 1990, cu diferite personalități ale vieții culturale, artistice și politice românești. Autorul acestora, Eugen Negoiță, este născut la data de 10 noiembrie 1970 și are studii juridice și administrative, absolvite în cadrul Academiei de Studii Economice București.

Mult timp, acesta a cochetat cu presa locală și națională, colaborând la publicațiile “Oglinda”, “Curierul de Călărași”, “Albatros”, publicația regretatului jurnalist local Cornel Stan, “Pentru Vremuri Noi”, “Jurnalul de Călărași”, “Accent”, “Realitatea”, “Impact”, “Vulturul Cruciat”, “Argument”, “Vremea”, ultima editată de inegalabilul poet și publicist Adrian Păunescu.

Dolănescu vroia să fie înmormântat la Chișinău

Volulmul cuprinde 19 interviuri luate, în ordine, următoarelor personalități: Irina Loghin, Mihai Fotino, Ion Dolănescu, Dumitru Bălăeț, Corneliu Vadim Tudor, Grigore Vieru, Rodica Popescu Bitănescu, Ion Dichiseanu, Mitică Popescu, Ileana Stana Ionescu, Ernest Maftei, Nicolae Văcăroiu, Gabriel Cotabiță, Gheorghe Funar, Ilie Ilașcu, Leonida Lari, Daniela Buruiană, Mircea Sântimbreanu și Mitzura Arghezi. Irina Loghin, din păcate, se prezintă într-un mod execrabil, renumita cântăreață amestecând, de-a valma, în interviul dat, idei politice puerile și considerații despre folclorul românesc, dovedindu-ne că aceasta este doar o mare cântăreață și-atât. Mihai Fotino, în interviul dat, consideră că poporul român este caracterizat de “șmecherie” și “hoție” și că, în general, “suntem la discreție șmecherilor și, din păcate, a parveniților”. Regretatul Ion Dolănescu, cel care, pentru un timp, a fost parlamentar de Călărași, din partea Partidului România Mare, opina, la momentul acordării interviului, că ar vrea, în cazul în care s-ar stinge din viață, să fie îngropat la Chișinău, fapt care, iată, nu s-a întâmplat. Dolănescu își amintea că a început să cântă încă de pe vremea când era “cât lingura@” Mai mult, artistul mărturisea că a fost îndrumat de părinții săi să cânte și că, de-a lungul carierei sale prodigioase, a reușit să fie și un bun textier, acesta semnând versurile la celebrul cântec “M-am născut lângă Carpați”. Poetul Dumitru Bălăeț, și el trecut în lumea umbrelor, ținea să reamintească faptul că orașul Oltenița a fost declarat municipiu în urma unei inițiative legislative depuse de el. Interviul luat scriitorului și politicianului Corneliu Vadim Tudor este datat în urmă cu 10 ani. Destul de lapidar, acesta opina, la acel moment, că nu știe dacă naționalismul este o politică a mileniului trei, “dar este singura politică în stare să apere identitatea națională și să rezolve marile probleme sociale”.

Otrava bolșevică din Basarabia

Grigore Vieru, și el tot o umbră, la acest moment, rememorează faptul că, în Basarabia, așa cum își numea el meleagul, și, deci, nu Republica Moldova, foarte multă vreme Isus nu a fost lăsat în pace. “Satana roșie știa ce face”, precizează acesta, cu referire la îndoctrinarea abuzivă și corozivă impusă de dictatura “proletariatului”, izvorâtă din laboratoarele Kominternului. “Ea știa foarte bine că credința în Dumnezeu și-n limba strămoșilor noștri au ținut vie, de-a lungul veacurilor, ființa noastră”. “Satana roșie”, cum numește Grigore Vieru regimul de ocupație sovietic, a căutat să slăbească credința. “Biserica, în Basarabia, a fost ștearsă de pe suprafața pământului”. Totodată, forțele sovietice de ocupație au lovit, a doua oară, metodic, în limba națională, în limba română. “Odată cu slăbirea credinței, odată cu slăbirea limbii, a început și degradarea noastră morală”. Delicatul poet basarabean, iată, aflăm în urma unei declarații memorabile, nu a făcu politică, acesta fiind înscris doar în Partidul Limbii Române. Vieru a fost un adept al unirii Basarabiei cu Patria Mamă, România, însă se declara mai puțin optimist referitor la faptul că această reîntregire s-ar întâmpla în viitorul apropiat, câtă vreme îndoctrinarea suferită de populația din Basarabia a fost extrem de metodică. “Li s-a picurat această otravă bolșevică în suflet și-n creier cincizeci de ani la rând, pe toate căile”, spunea acesta, cu referire la faptul că moldovenii de dincolo de Prut ar reprezenta o altă naționalitate, de sine stătătoare, alta decât cea românească. “Prin manualul școlar, prin ziare, prin filme, spectacole, s-a cultivat nu uitarea, ci ura față de tot ce este românesc”.

Politica – o zonă mârșavă și nesinceră

Ileana Stana Ionescu mărturisește că, inițial, nu a vrut să se facă actriță, ci ziaristă, dar nu a putut datorită originii sale “nesănătoase”. Viața acesteia, spune intervievata, a fost un lung șir de întâmplări fericite. Meseria de actor i se pare una potrivită cu temperamentul său. “S-a dovedit că a fost așa, fiindcă teatrul a fost generos cu mine. Am avut în paralel și o viață sentimentală și familială foarte bună”. Ileana Stana Ionescu caracterizează politica drept o zonă mârșavă și nesinceră. Actorul Ernest Maftei, Bădia, cum era cunoscut, și el decedat, afirma, în interviul luat de Eugen Negoiță, că este legat sentimental de orașul Călărași, pe care-l consideră extrem de liniștit. Mai departe, fostul premier al României, Nicolae Văcăroiu, cu referire strictă la municipiul Călărași și cu acea zonă a industriei care l-a pus pe hartă, în speță siderurgia, afirmă răspicat faptul că după ce a plecat el, Adrian Năstase a îmbrățișat ideea că municipiul Călărași nu mai trebuie să producă oțel. “Strategia asta în care a figurat și Călărașiul, care s-a transformat acum în fier-vechi și se vinde tot, a figurat… condiție obligatorie pentru încheierea procesului de aderare la Uniunea Europeană”.

Genii fără norme

Considerațiile făcute de Mircea Sântimbreanu, autorul cărții “Reacreația mare”, cea cu care s-a impus în literatura română, rememora faptul că el este cel care l-a publicat pe Adrian Păunescu, la editura “Albatros”. Pe ecesta îl caracteriza drept “o forță a naturii”. “Este o personalitate greu de mișcat din ale lui, greu revine pe brazda pe care a tras-o”, se exprima acesta, destul de sugestiv, la adresa poetului și omului Păunescu. “Păunescu este un om cel puțin dublu”, spunea Mircea Sântimbreanu, în urmă cu mai bine de 17 ani. Tot acesta a reușit să-l publice, tot la Editura Albatros, în colecția “Cele mai frumoase poezii”, pe Grigore Vieru, moment la care Ambasada Sovietică a strâmbat din nas, câtă vreme acea carte sublinia românitatea. “Metafora lui fundamentală este mama, într-o măsură mama lui și mama noastră, gândindu-se la Țară”. Sântimbreanu consideră că, în privința geniilor, nu sunt niște norme. “Geniile sunt puține. De exemplu, Lev Tolstoi nu e geniu, dar Bogdan Petriceicu Hașdeu e geniu, Iulia Hașdeu nu e, ea nici nu a avut când”. Sântimbreanu considera că avem poeți interesanți, de tipul lui Dinescu sau al Anei Blandiana. Despre Eugen Barbu, pe care M. Sântimbreanu l-a cunoscut personal, se afirmă că era un om extrem de dificil. Consideră că acuzația de plagiat căreia i-a fost adusă lui Eugen Barbu a fost “o torpilare”, “o răfuială”. “E foarte greu în viața literară să faci distincție între dreptate și nedreptate. De regulă, marii scriitori nici nu se fac iubiți”. Cartea lui Eugen Negoiță trebuie citită, consultată, măcar din perspectiva faptului că oferă câteva detalii inedite din viața unor personalități culturale, artictice și politice românești.

Arată mai mult

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
Close
Close

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker
WhatsApp WhatsApp