De regulă, acestea sunt condițiile pentru mediul rural, în primul rând pentru atragerea investitorilor: apă potabilă la robinet, canalizare și drumuri asfaltate. O altă condiție este existența gazului metan. Introducerea unei astfel de surse de energie, pentru mulți edili din mediul rural, este o povestire științifico-fantastică.
Spanțov: Bani de la Ministerul Dezvoltării
Niki Gheorghescu, primarul comunei Spanțov, e în temă: știe că problemele extrem de delicate, din mediul rural, sunt apa potabilă și canalizarea. „Nu avem nici un fel de infrastructură”. Iar acesta enumeră, pe lângă apa potabilă și canalizarea, și starea drumurilor. Canalizarea, în mediul rural, este o necesitate. Edilul din Spanțov estimează că, în maxim 4 ani, nu se va mai putea sta fără o astfel de necesitate. „Sunt mulți din comunitate, în special cei fără venituri, care trăiesc de pe urma animalelor din curte. Și avem, deci, cantități mari de dejecții, aruncate pe unde nimeresc. Nu e posibil să adunăm toată ziua după ei”. Ca bani, Niki Gheorghescu ne spune că are nevoie 4,5 milioane de euro, numai pentru rețeaua de apă și canalizare. Rețeaua de canalizare ar însemna 16 kilometri liniari, însă aceasta nu ar cuprinde toate străzile laterale din satele componente. Banii ar urma să vină de la Ministerul Dezvoltarii, fondurile sunt deja aprobate, iar începând cu sfârșitul acestei luni se vor demara și lucrările. Sunt niște probleme legate de amplasamentul stației de epurare. „Terenul pe care urmează să fie construită e obligatoriu să fie în proprietate publică, iar proiectul nostru prevede să fie amplasată pe islaz”. Lucrarea este licitată încă de anul trecut. În schimb, pentru drumurile din Spanțov, primarul discută cu o localitate din Bulgaria, în ideea finalizării unei asocieri care să le permită accesarea de fonduri pe un proiect european transfrontalier. Sunt necesare 3 milioane de euro pentru 15 kilometri de străzi asfaltate. Confortul trebuie să fie același și-n mediul urban, dar și în mediul rural, oamenii trebuie să beneficieze de aceleași condiții. În plus, acestea sunt condițiile minimale pe care ți le cer investitorii, din orice domeniu. La ora actuala, la Spanțov sunt 600 de metri de străzi asfaltate. Restul străzilor sunt pietruite.
Grădiștea: Autostrada Soarelui
Deși e primar de numai 2 ani, Constantin Corbu, ediliul localității, știe ce anume lipsește comunei pe care o conduce: canalizare, drumurile și apa potabilă. Dar și mai multă liniște. Rețeaua de drumuri pietruite sau asflatate, la Grădiștea, însumează 10 kilometri liniari. „Pănâ la mine am găsit niște străzi pline de pământ sau cu zgură. În afară de strada principală, care e drum național, altă stradă asfaltată în Grădiștea însemna, până în 2012, 25 de metri de asfalt, pe o stradă care se oprește în fața bisericii”. Locuitorii o numesc Autostrada Soarelui. Rețeaua de drumuri, în comună, însumează 68 de kilometri. Din total, 10 kilometri sunt pietruite. Cu diferența înseamnă depunerea de proiect pentru asfaltare, pentru 7,8 kilometri, la Ministerul Dezvoltării. La țară, după părerea primarului, un confort minim pentru locuitori înseamnă automat evitarea scădeii demografice. Raportul, la Grădiștea, dintre nașteri și decese, este de 1 la 6, la 7, chiar. Apar case părăsite. „Prin a avea drumuri pietruite, apă, dar și paza cetățeanului, înseamnă formule de atragere pentru oamenii de la oraș care vor să se mute la țară. Dacă n-au drumul pietruit, mașinile pe care le au, moderne, cu gardă jos la sol, nu poate intra pe strada respectivă. Dacă nu se simt bine, dacă n-au confort, nu au ce căuta la noi”. La Grădiștea, apa potabilă ajunge la 98 la sută din gospodării. La ora actuală, e contorizată. Apa, în schimb, nu este potabilă. „Toată apa din lunca Dunării este nepotabilă. Cetățenii din Grădiștea beau apă cu un conținut ridicat de mangan și de fier, toate din pânza freatică. Din datele mele, nici o comună din lunca Dunării nu are apă potabilă”. Deși apa nu este potabilă, ea este vândută cu prețul de 2 lei pe metru cub. „Am vrut să aderăm la Ecoaqua, unitatea județeană specializată, însă, când am aflat că această aderare înseamnă numai mărirea de preț, la 3.7 lei, am renunțat”. Asocierea aceasta i-ar fi ajutat pe responsabilii comunei să acceseze fonduri pentru potabilizarea apei și canalizare, ca operator regional. La Grădiștea, însă, canalizarea nu este de actualitate. ” Avem multe străzi cu case părăsite, cu oameni bătrâni care nu se vor racorda vreodată la canalizare, asta e o problemă generală a satului românesc”. La Grădiștea, în loc de canalizare, de mare utilitate este fosa septică.
Alexandru Odobescu: Apă cu nitrați
Rețeaua de drumuri din comuna Alexandru Odobescu numără 40 de kilometri liniari. 3,5 kilometri sunt asfaltați, iar diferența înseamnă piatră. În schimb, canalizarea nu a ajuns aici. Pentru un astfel de proiect, ne spune Nicolae Eremia, primarul localității, este nevoie de o sumă uriașă pentru posibilitățile localnicilor: 4,9 milioane lei, cu tot cu stație de epurare. „E necesar așa ceva pentru îmbunătățirea condițiilor de trai ale localnicilor, fără discuție”, afirmă interlocutorul nostru. Canalizarea ar urma să cuprindă 5 străzi în satul Nicolae Bălcescu și alte 9 în satul Alexandru Odobescu. „Vrem să găsim posibilitatea ca lumea și să se racordeze direct la rețeaua de canalizare. Dar asta presupune racorduri la băi, la bateriile de la bucătării”. În comună, cifra băilor aflate în gospodării este de circa 30 la sută. Rețeaua de apă, iată, aici, este realizată în totalitate, singura problemă fiind cu două stații de potabilizare, pentru satele Nicolae Bălcescu și Gălățui, pentru care se caută finanțare. Studiul de fezabilitate este deja executat, urmează doar să se găsească sursa de finanțare. Apa este potabilă, ne spune primarul. Mai are câteva probleme: nitrați, diverse alte probleme. „Dar cea mai mare problemă este cu nitrații”. Aici, iată, primarul se zbate pentru asflat pe străzi, apă și canalizare, însă oamenii trăiesc fie din pensii, fie din agricultura de subzistență. Astfaltul ar însemna ca localnicii, pe timp ploios, să poată ieși în pantofi, pe stradă. Doar dacă găsesc un astfel de obiect de vestimentație prin garderobă. Fără astfel de facilități, primarul Eremia recunoaște că investitorii nu sunt atrași. În comună, sunt mai multe spații de depozitare care ar putea deveni sedii pentru diferite activități industriale mai restrânse ca pondere. În comună, procentul angajaților este de 12 la sută.
Independența: S.f. pentru un viitor neprecizat
La Independența, însă, situația este uluitoare: nu există rețea de apă potabilă. În aceste condiții, rețeaua de canalizare e o glumă. „Lucrăm, ne dorim așa ceva”, ne spune Lică Voicu, primarul comunei. Acesta nu știe de ce comuna nu beneficiază de rețea de apă potabilă, în condițiile în care, în ultimii 15 ani, aici au fost doi președinți și numeroși miniștri. La Independența, apa se bea din puțurile construite de oameni, pe proprietăți. Fiecare cum se descurcă. Ar fi necesari 20 de kilometri de rețea de alimentare cu apă. Însă acest lucru se va întâmpla într-un viitor neprecizat. S-a întocmit, până la acest moment, doar studiul de fezabilitate. Ca bani, lucrarea ar însemna 2,7 milioane lei. Canalizarea ar însemna alți 17 kilometri de rețea. Banii necesari pentru o astfel de lucrare: 1,2 milioane de euro. Banii aceștia sunt necesari numai pentru rețeaua de apă și canalizare din satul Independența. În schimb, comunitatea locală beneficiază de drumuri pietruite în tot satul Independența. Satul Potcoava est aproape pietruit în totalitate. „Probleme mai sunt în satul Vișinii, drumurile fiind pietruite, aici, în proporție de 70 la sută”. Există, iată, numeroși agenți economici, sunt și cetățeni cu potențial financiar și care ar putea să beneficieze de facilitățile care le presupun rețelele de apă și canalizare. Primarul nu are nici un fel de explicație privind lipsa rețelei de apă potabilă, în comuna sa. E drept, Lică Voicu este primar la primul mandat. „Ar fi păcat să vorbesc în necunoștință de cauză. Nu știu, acesta este răspunsul meu. E o situație grea prin care trece comuna”. Voicu apreciază că situația e de-a dreptul ciudată ținând cont că localitatea se află la 17 kilometri de orașul reședință de județ. „Suntem o comună unde se caută locurile de casă de către orășeni. Dar nu pot explica nimănui cum e posibil să nu avem rețea de alimentare cu apă”. În aceste condiții, și agenții economici se văd puși în fața unei realități dure: nu pot funcționa fără avizele de mediu, care presupun existența apei potabile dintr-o sursă sigură. „Eu lucrez pentru finalizarea documentației pentru rețeaua de apă, cu promisiunea că din fondul de rezervă necheltuit, poate prindem și noi finanțare”. Investitorii atrași în comună au fost puși într-o astfel de situație, în sensul că s-au deschis spații pentru confecții textile, dar ulterior s-a constatat că nu există apă potabilă. Investitorul a venit, a parafat contractul, a închiriat spațiul, dar s-a trezit că n-are apă, n-are canal. S-a racordat la un vecin, care are puț, asta a fost soluția.
Vâlcelele: 10 milioane pentru canalizare
La Vâlcelele, situația este diametral opusă. Gabriel Oroianu, primarul localității, se laudă cu 87 la sută din numărul de gospodării racordate la rețeaua de apă potabilă. Diferența înseamnă case nelocuite sau cu proprietari foarte vârstnici. Aici, există mari consumatori de apă potabilă, mai ales în cadrul fermelor. Prețul este de 1,5 lei pe metrul cub de apă potabilă, iar rețeaua este deservită de un singur angajat. Apa provine din puțuri forate la adâncimea de 90 de metri. Calitatea apei este în parametrii de mediu. După părerea edilului din Vâlcelele, și la țară un trai decent înseamnă apă, canalizare și după aceea drumuri. „Asta este ordinea firească”. În comună, pentru rețeaua de canalizare se execută deja racordurile. Rețeaua este derulată pe 8 kilometri. Există stațiile de pompare și de epurare, acum executându-se racordurile. „Încercăm să gestionăm tot noi rețeaua de canalizare, pentru ca prețul să fie tot modic”. În Vâlcelele, rețeaua de apă și de canalizare ar trebui să se întindă pe 38 de kilometri. „Este puțin din ceea ce avem. Proiectul nostru este pentru toată localitatea, însă ne este necesară suma de 10 milioane de lei”. Deversarea se face în sudul localității, însă apa poate reintra în circuitul natural. În schimb, la Vâlcelele, s-au pietruit 20 de kilometri de drum, lucrare executată prin forțele proprii, fără contractarea de firme. Și cetățenii au nevoie de condiții minime de trai. „Dați-vă seama, sunt gospodării care au mașini de spălat. Ce se întâmplă cu apa menajeră”, se întreabă, în mod corect, primarul Oroianu. În sat, sunt și fose septice, dar nu reprezintă soluții ecologice.
Modelu: Stil de viață urban
Gheorghe Dobre, primarul din Modelu, aflat la al treilea mandat, se laudă că nu mai are de făcut în comună decât să reabiliteze termic școlile. „Ne sunt necesari 100.000 de euro”. La Modelu, apa potabilă provine din cele 5 puțuri forate. Nu există program de distribuire a apei. Singurul inconvenient este că e puțin dură, după cum se exprimă primarul. Prețul pe metrul cub este de 1,1 lei. Rețeaua de distribuție de apă potabilă acoperă toate cele 2.800 de gospodării. În schimb, canalizarea e doar la stadiul de proiect. Se intenționează introducerea ei pe o lungime de 36 de kilometriu, iar suma necesară pentru un asemenea proiect este de 2,5 milioane de euro. Comunitatea nu are o astfel de sumă.” Așteptăm răspunsuri de la două surse de finanțare: guvernamentale sau europene”. Documentația e depusă la Minsiterul Dezvoltării. Se mai așteaptă un aviz de la Drumurile Naționale. Există deja un fond de 1 milion de lei pentru această investiție, însă banii sunt de la Consiliul Județean Călărași. În schimb, toate drumurile din Tonea, sat component al comunei Modelu, sunt pietruite și tratate cu substanță bituminoasă. Gheorghe Dobre spune că și cetățenii din mediul rural adoptă deja un stil de viață urban. „Chiar dacă ai hazna în curte, oricât ai vidanja acolo, nu este o soluție. Miroase de-ți întoarce nasul. Oamenii tind spre ce este mai bun”.
