-
Minora fugită din centrul de plasament era drogată cu prenadez!
-
Polițiști potenți: 6 (șase) acte sexuale orale
-
Polițiștii au plătit-o pe minoră: cei doi poliţişti mi-a dat suma de 2 lei şi o ţigară şi mi-a spus să nu spun la nimeni pentru că data vitoare mă căpăceşte
-
Polițiștii nu au explicat de ce nu au dus-o pe minoră la un centru de plasament
-
Din toate elementele expuse în dosar rezultă din partea inculpaţilor un dispreţ profund pentru regulile de convieţuire socială
Deliberând asupra cauzei penale, judecătorul de drepturi și libertăți constată următoarele:
Prin referatul nr. 2206/P/2015 din 07.08.2015, înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 07.08.2015 sub nr. 4400/202/2015, Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi a solicitat luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor Ş. A. N. şi D. D. F, pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. şi ped. art. 218 alin. 1, alin. 3 lit. c şi f din C.p..
În motivare se arată că prin ordonanţa din 06.08.2015 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracţiunea de viol prev. şi ped. art. 218 alin. 1, alin. 3 lit. c şi f din C.p., reţinându-se că la data de 05.08.2015, inculpaţii au întreţinut prin constrângere şi profitând de imposibilitatea de a-şi exprima voinţa, acte sexuale orale cu minora R. I. V. în vârstă de 15 ani – instituţionalizată în Centrul de Plasament Perişoru care fugise din centru şi era urmărită prin dispoziţia IGPR nr. 367469/05.08.2015.
Prin ordonanţa din data de 06.08.2015 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale cu privire la această fapta faţă de suspecţii Ş. A. N. şi D. D. F.
Prin ordonanţa din data de 07.08.2015, a fost pusă în mişcare acţiunea penala faţă de inculpaţii Ş. A. N. şi D. D. F sub aspectul săvârşirii infracţiunii de viol prev. şi ped. art. 218 alin. 1, alin. 3 lit. c şi f din C.p.
S-a reţinut la că la data de 05.08.2015, inculpaţii au întreţinut prin constrângere şi profitând de imposibilitatea victimei de a-şi exprima voinţa, acte 6 sexuale orale cu minora R. I. V. în vârstă de 15 ani – instituţionalizată în Centrulde Plasament Perişoru care fugise din centru şi era urmărită prin dispoziţia IGPR nr. 367469/05.08.2015.
Se apreciază că din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit o infracţiune de viol pentru care legea prevede o pedeapsă de la 5 la 12 ani şi, pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală, infracţiune care este prevăzută expres de art. 223 alin.2 Cpp. şi având în vedere gravitatea acesteia, rezonanţa socială negativă a faptei, circumstanţele reale în care şi-au derulat
activitatea infracţională – în timpul exercitării atribuţiunilor de serviciu, în condiţiile agravantelor prev. de art. 218 alin.3 lit. c şi f Cpp., precum şi circumstanţele personale ale acestora – calitatea pe care au avut-o – de organe abilitate să asigure şi să vegheze la respectarea legii pe care cu nonşalanţă au încălcat-o sfidând orice prevedere legală, deontologică şi morală, se constată că privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorului de drepturi şi libertăţi reţine următoarele:
Prin ordonanţa din 06.08.2015 (filele 17-18) s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracţiunea de viol prev. şi ped. art. 218 alin. 1, alin. 3 lit. c şi f din C.p., reţinându-se că la data de 05.08.2015, inculpaţii au întreţinut prin constrângere şi profitând de imposibilitatea victimei de a-şi exprima voinţa, acte sexuale orale cu minora R. I. V. în vârstă de 15 ani – instituţionalizată în Centrul de Plasament Perişoru care fugise din centru şi era urmărită prin dispoziţia IGPR nr. 367469/05.08.2015 iar la aceeaşi dată prin ordonanţa procurorului din data de 06.08.2015 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale cu privire la această fapta faţă de suspecţii Ş. A. N. şi D. D. F, agenţi de poliţie în cadrul IPJ Călăraşi.
Prin ordonanţa procurorului din data de 07.08.2015, a fost pusă în mişcare acţiunea penala faţă de inculpaţii Ş. A. N. şi D. D. F cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de viol prev. şi ped. art. 218 alin. 1, alin. 3 lit. c şi f din C.p.. Ş. A. N. a fost reţinut prin ordonanţa din 06.08.2015, pentru 24 de ore, din data de 06.08.2015 ora 22.55 până la data de 07.08.2015 ora 22.55, iar D. D. F a fost reţinut prin ordonanţa din 07.08.2015 pentru 24 de ore, din data de 07.08.2015 ora 02,30 până la data de 08.08.2015 ora 02.30.
Cu privire la nelegalitatea referatului cu propunere de arestare preventivă invocată de apărătorul inculpatului Ş. A. N., sub aspectul nedescrierii complete a situaţiei de fapt, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că această apărare este neîntemeiată, situaţia de fapt fiind suficient conturată pentru această fază procesuală, în care nu este necesar a fi analizat probatoriul punct cu punct ca în
cazul sesizării instanţei prin rechizitoriu, referatul fiind motivat în drept, şi respectând condiţiile impuse de art. 224 alin. 1 C.p.p.
Potrivit art. 223 alin. 2 C.proc.pen., măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune de viol, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, şi se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Din examinarea dosarului de urmărire penală, judecătorul apreciază că există probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpaţii au comis infracţiunea pentru care a fost pusă în mişcare acțiunea penală, respectiv infracțiunea de viol prevăzută de art. 218 alin. 1 și alin. 3 lit. c şi f C.pen., infracţiune expres prevăzută de art. 223 alin. 2 C.proc.pen.
Fiind audiaţi inculpaţii au recunoscut în toate declaraţiile date că au întreţinut raportului sexuale orale cu persoana vătămată însă au susţinut că propunerea a venit din partea acesteia şi doar au acceptat, neexistând nici un fel de constrângere din partea lor.
Pe de altă parte declaraţiile inculpaţilor date până la acest moment în cauză sunt contradictorii, chiar şi cele susţinute în faţa instanţei, făcând mai dificilă stabilirea adevărului de către organele de urmărire penală, inculpatul D.D. F având după aparenţe o atitudine sinceră, arătând că persoana vătămată era în mod vădit sub influenţa unei substanţe halucinogene (prenadez) – şi că prisma atribuţiilor de serviciu, în calitate de poliţist, ştie că aceasta este folosită de diverse persoane pentru a inhala vaporii având efectul unui drog – situaţie care, în opinia judecătorului, naşte suspiciunea că i-ar fi fost afectată capacitatea de a-şi exprima voinţa în mod conştient în momentul în care s-a aflat cu ei în autospeciala de serviciu, spre deosebire de inculpatul Ş. A. N. care a negat că ar şti la ce este folosit prenadezul , declarând acest lucru în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi. De asemenea, ambii inculpaţi fiind în exercitarea atribuţiunilor de serviciu erau îmbrăcaţi în uniforme, acest lucru putând induce persoanei vătămate un sentiment de constrângere morală în sensul că în cazul în care nu ar fi ajuns la o soluţie de compromis ar fi fost dusă în centrul de plasament din care fugise sau ar fi fost molestată, declarând olograf (fila 21 d.u.p.): „cei doi poliţişti mi-a dat suma de 2 lei şi o ţigară şi mi-a spus să nu spun la nimeni pentru că data vitoare mă căpăceşte”(def. DEX – a pune pe cineva la punct, a lovi, a bate).
Judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază deci că există probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpaţii au comis infracţiunea pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, că măsura arestării preventive a acestora este necesară faţă de pericolul social concret al infracţiunii şi a stării de pericol creată pentru ordinea publică şi deşi se află la primul contact cu legea penală, fişele de cazier judiciar atestând aceste aspecte (filele 51,76 d.u.p.) , se aflau în timpul exercitării atribuţiunilor de serviciu, exercitând funcţii ce implică exerciţiul autorităţii de stat pentru apărarea ordinii publice, ceea ce denotă o periculozitate mai mare a unor persoane acuzate de o astfel de faptă.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine şi că infracţiunea pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală s-a consumat iar la evaluarea gravităţii faptelor, ia act că declaraţiile persoanei vătămate chiar neconcordante sub anumite aspecte, conţin o parte verosimilă în ceea ce priveşte derularea activităţii infracţionale cu privire la temerea pe care a avut-o faţă de cei doi văzând că sunt poliţişti şi faptul că s-a simţit constrânsă să întreţină relaţii sexuale, faţă de aceea că i s-au oferit bani după aceea, şi ulterior nu a fost dusă în centrul de plasament, unde trebuia, ci abandonată pe stradă, în mun. Călăraşi, unul dintre inculpaţi afirmând că aşa a cerut aceasta, iar celălalt spunând că fără nici un motiv, niciunul neavând o explicaţie faţă de faptul că nu au condus-o în Centrul de Primire Sf. Maria, aşa cum aveau obligaţia.
Judecătorul reţine şi că inculpaţii au o educaţie superioară uneia medii aspect ce este de natură a amplifica gravitatea faptelor lor, cu atât mai mult cu cât datorită pregătirii profesionale au avut reprezentarea clară a faptelor pe care le comit şi a consecinţelor negative ale acţiunilor lor.
Judecătorul apreciază, având în vedere declaraţiile inculpaţilor date în faţa instanţei, că este puţin probabil ca aceştia să nu fi ştiut că persoana vătămată nu a împlinit vârsta de 16 ani, inculpatul D. D. F arătând că chiar aceasta i-a spus că are 16 ani putând verifica cu uşurinţă acest lucru în baza de date, minora fiind de altfel dată în urmărire prin Dispoziţia IGPR nr. 367469/05.08.2015 – aspect ce ar fi putut fi cunoscut de inculpaţi, ipoteză în care este evident că se justifică reţinerea în această fază procesuală a elementului circumstanţial agravant prev. de art. 218 alin. 3 lit. c C.pen. acest aspect urmând a fi stabilit cu exactitate prin coroborarea mijloacelor de probă de către organele de urmărire penală.
Practic, din toate elementele expuse în dosar rezultă din partea inculpaţilor un dispreţ profund pentru regulile de convieţuire socială .
Este adevărat că, potrivit art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 23 al.1 din Constituţia României, nimeni nu poate fi privat de libertate, în aceleaşi texte însă, sunt înscrise totodată şi excepţiile de la regula generală sus menţionată.
În raport de reglementările internaţionale, cu referire expresă la arestarea preventivă, s-a stipulat printre altele, că privarea de libertate trebuie să se realizeze în formele legale, şi după procedura prevăzută în legislaţia fiecărui stat, conform Convenţiei, respectiv cu respectarea procedurii prevăzută de legea procesual penală, prin raportare şi la dispoziţiile constituţionale.
Reiese, aşadar că dispunerea măsurii arestării preventive trebuie să se facă cu respectarea dispoziţiilor generale înscrise în legea procesual penală, fiind subordonate dovedirii interesului superior pe care îl deservesc.
Judecătorul a constatat că în raport de modul de concepere a activităţii infracţionale, de împrejurările comiterii faptei, şi de urmările acesteia, lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, creând un sentiment de insecuritate şi neîncredere în buna desfăşurare a actului de justiţie.
Pe de altă parte, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societăţii ar putea întreţine climatul infracţional şi ar crea exponenţilor autorităţii publice impresia că pot sfida legea pe care sunt chemaţi să o apere, să o aplice şi să o respecte.
În consecinţă, pentru considerentele menționate, judecătorul constată că există suficiente temeiuri care să justifice arestarea preventivă a inculpaţilor, fapta comisă de aceştia având gradul de periculozitate necesar pentru a se dispune cea mai energică măsură preventivă prevăzută de dispoziţiile legale.
Astfel, judecătorul constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 223 alin. 2 C. proc. pen pentru luarea măsurii arestării preventive faţă de ambii inculpaţi.
Judecătorul de drepturi și libertăți respinge cererea de luare a măsurii controlului judiciar formulată de inculpatul D. D. F prin apărător, ca neîntemeiată, faţă de considerentele expuse anterior.
Ca o consecință a soluției dispuse, în baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art.226 C.p.p, admite propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi şi dispune arestarea preventivă a inculpaţilor Ş. A.N., pentru săvârşirea infracțiunii de viol prev. şi ped. art. 218 alin. 1, alin. 3 lit.c şi f din C.p, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data 07.08.2015 şi până ladata de 05.09.2015 inclusiv şi D. D. F., pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. şi ped. art. 218 alin. 1, alin. 3 lit. c şi f din C.p, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data 08.08.2015 şi până la data de 06.09.2015 inclusiv.
În baza art. 230 C.p.p. dispune emiterea mandatelor de arestare preventivă pe numele inculpaţilor.
Măsurile dispuse se comunică administraţiei locului de deţinere.
În baza art.275 alin. (3) C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Cu drept de contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare.
Pronunţată în cameră de consiliu, azi 07.08.2015, ora 19:50