Are domiciliul în satul Pupăza, comuna Frăsinet, „la bloc”.
- Unde locuiește Mihăiță Sandu?
- Aicea, la bloc. Nu la prima scară aici, la a doua scară, imediat ușa din stânga, la intrare.
Mihăiță Sandu a fost primarul comunei Frăsinet. Înainte de a ocupa postul de edil, a fost paznic de școală și vânzător de bilete, la bingo, în piața din orașul Lehliu-Gară. A candidat, la alegerile locale din data de 27 septembrie 2020, pentru a obține un nou mandat, pe listele Partidului Social Democrat. A fost învins de actualul primar, Alin Ploeșteanu. Imediat, și-a găsit un nou loc de muncă. Acela de consultant artistic, în cadrul Centrului Județean de Cultură și Creație Călărași, cu sediul în municipiul Călărași, strada 1 Decembrie 1918, nr. 1. Conform primelor date, are un câștig salarial brut de 7.500 lei.
Sute de mii de lei, anual, se scurg, din bugetul public, pentru salariile unor indivizi care figurează, în mod nereal, drept angajați, în cadrul unor instituții parazitare.
La ora 9, în dimineața zilei de 21 iulie, Mihăiță Sandu nu se afla acasă. Cei de la magazinul sătesc spun că acesta se laudă că are un serviciu important, la Călărași.
- Lucrează pe la Călărași, pe undeva.
- Aoleu, face naveta?!
Mihăiță Sandu nu este acasă. Dar nici la serviciu.
- Sunt plecat la Craiova. Mă duc până la Craiova, șefu, că am puțină treabă
- Păi ce, sunteți în delegație?
- Am puțină treabă până acolo. Păi ce, aveați treabă cu mine?
- Păi mă gândeam: sunteți în delegație. Înseamnă că v-a trimis de la Centrul Cultural, la Craiova sau ce?
- Nu, am eu puțină treabă.
Întrebat de ce nu este la serviciu, Mihăiță Sandu devine, brusc, recalcitrant: „Iar v-a dat bani băieții, ca să vă țineți de mine? De ce nu sunteți curios ce face primarul ăsta cu zgura aia, cu piatra, cu școala? Astea nu mai sunteți curios?”
- Sunteți referent cultural, adunați folclor din zona Dănești sau care-i problema?
- Ce să fac?!
- Adunați folclor, din zona Dănești, pentru centrul cultural de la Călărași?
- Eu cred că sunteți paralel…
- Cu cultura, da!
- Cine v-a zis, v-a zis prost.
- Bun. Spuneți-ne dumneavoastră cum e!
- Duceți-vă și vedeți ce-a făcut ăla cu piatra…
- Domnu Mihăiță, dar de ce nu sunteți la muncă?
- Dar nu vă interesează pe dumneavoastră! Sunteți directorul meu?
Unul dintre „șefii” lui Mihăiță Sandu este Nicolae Grigore, fost viceprimar al comunei Dor Mărunt și candidat pe listele Partidului Social Democrat la alegerile locale din toamna anului trecut. În sat, este cunoscut sub porecla de Nicu Meserie.
Și acesta, încă de anul trecut, a fost angajat, drept consilier artistic, în cadrul Centrului Județean de Cultură și Creație Călărași. Se laudă cu un câștig salarial brut, lunar, de 9.500 lei.
- Ce lucrați acolo?
- Consilier artistic. Sunt angajat, cu carte de muncă. Sunt cu studii superioare, facultate… Sunt la master, anul întâi.
Declară că este, la acest moment, în concediu de odihnă.
- Spuneți că sunteți consilier artistic. Pe ce teme?
- Pe teme culturale.
Nu știe despre ce teme culturale este vorba. Acesta știe, în schimb, pentru ce primește, lunar, suma de 5.000 lei net:
„Nu, acum, spre exemplu, cu… cum a fost cu criza asta sanitară, suntem cei care verificăm măștile, cei care, la intrare, că suntem pe mai multe… Spre exemplu, la etaj, la intrare, se numește foaier, și fiecare au câte un post acolo. Fiecare răspunde de partea lui, verifică… Unii verifică bilete…”
Nu are habar cum se numește instituția la care spune că lucrează. „Noi suntem angajați ai casei de cultură. Casa de cultură se ocupă cu… îîî, cum să le zic?… Cu alea!”
4 „consilieri artistici” și un „angajat la protocol” am reușit să identificăm, până la acest moment, ca persoane care figurează drept salariate ale Centrului Județean de Cultură și Creație Călărași: Mihăiță Sandu, fost primar al comunei Frăsinet, Nicolae Grigore, fost viceprimar al comunei Dor Mărunt, Dan Eduard Dumitru, fost viceprimar al comunei Dragalina, Ionuț Udescu, acesta deținând o școală de instructaj auto, pe raza orașului Lehliu Gară, un alt individ, Marius Manciu, domiciliat într-o fundătură, pe raza satului Alexandru Odobescu. Toți membri activi ai Partidului Social Democrat.
Mihăiță Sandu ar trebui să-și desfășoare activitatea la căminul cultural de pe raza orașului Fundulea. Am reușit să aflăm acest aspect cu foarte mare greutate.
- Bună-dimineața. Sunteți Centrul Cultural?
- Da.
- Ce vream să vă rog: unde-l găsesc pe domnul Mihăiță Sandu?
- Nu știu.
- Angajatul dumneavoastră din satul Pupăza, comuna Frăsinet.
- E la biroul teritorial.
- Unde este acesta, doamnă?
- Nu știu să vă dau amănunte.
- Nu știți unde aveți biroul teritorial?
- Nu știu să vă dau eu aceste amănunte.
- Bun! Dați-mi pe cineva care știe.
- …
N-am mai primit nici un fel de răspuns. La magazinul din centrul satului Frăsinet, vânzătoarea știe unde se afla Mihăiță Sandu: „E acasă la el”. Nici vorbă să se afle la muncă. E magazinul unde acesta își petrece cea mai mare parte din zi. Nora acestuia ne spune același lucru. Că-l găsim „la bloc.” Și știe că se duce la muncă, la Călărași! „Dacă e angajat, nu e normal să se ducă la muncă? Eu așa zic!”
Reușim, într-un final, să aflăm unde „lucrează” Mihăiță Sandu, cel care afirmă, prin sat, că lucrează „off-line”: „Dânsul este angajatul Centrului Județean de Cultură și Creație și își desfășoară activitatea la biroul teritorial de la Fundulea.”
A doua zi, din fața „biroului teritorial de la Fundulea”, încercăm din nou să dăm de Mihăiță Sandu. L-am trezit din somn, la ora 8:30!
- Bună-dimineața!
- Bună-dimineața!
- Domnule Mihăiță, nu sunteți la Fundulea, la Căminul Cultural?
- … Dar cu cine vorbesc?
- Am vorbit și ieri. Iar aveți liber?
- …
Scenariul se repetă. De la Centrului Județean de Cultură și Creație, o oarecare Petronela Ivan ne cere ca, în cazul în care avem nelămuriri, să facem solicitări scrise, pe adresa de e-mail. „Pentru orice informație, puteți să…” Nu știe în ce calitate ne cere să facem acest lucru.
Dacă Mihăiță Sandu se ocupă de „biroului teritorial de la Fundulea”, Dan Eduard Dumitru, Nicolae Grigore și Ionuț Udescu sunt reprezentanții „biroului teritorial de la Lehliu”.
Acesta funcționează în cadrul Casei de Cultură a orașului Lehliu Gară, situată pe bulevardul Gării. Nicolae Grigore, fostul viceprimar al comunei Dor Mărunt, este cel care deține cheile biroului. „Putem merge acuma, am cheile, putem deschide.”
„Ăsta e biroul. Este închiriat la Centrul Cultural, de la Călărași. Ei și-au pus butuc, cheie. Știu că au un birou, un calculator, o imprimantă…”
Femeia de serviciu nu-și mai aduce aminte când i-a văzut, ultima oară, pe cei 3: Nicolae Grigore, Dan Eduard Dumitru și Ionuț Udescu.
- I-ați mai văzut pe alde Meserie pe-aici?
- A, nu știu, că nu am ținut cont.
- Când i-ați văzut ultima oară?
- Nu știu.
Înțelegem că ultima oară au fost văzuți în urmă cu peste 3 luni.
Ionuț Udescu a devenit și el „consultant artistic” în cursul lunii decembrie 2020. Două zile la rând l-am căutat la școala de șoferi pe care o deține pe raza localității Lehliu-Gară. Nu l-am găsit.
În schimb, am reușit să discutăm cu tatăl acestuia, Nicolae Udescu. S-a întâmplat în dimineața zilei de joi, 22 iulie.
- Ionuț, acuma, în momentul ăsta, e plecat până la Călărași.
- Se întoarce?
- Da, se-ntoarce. E plecat să-nmatriculeze două mașini și e pe la DRPCIV.
- Am înțeles. Și de ce nu e la treabă, la Centrul Cultural?
- Poftim?!
Robert Rogoveanu, unul dintre instructorii angajați la firmele acestuia, ne confirmă același lucru.
„Nu e pe traseu, e plecat până la Călărași, cu puțină treabă, să-nmatriculeze niște mașini.”
- Altfel îl găsesc, nu?
- După ora 3 îl găsiți pe zonă.
- Astăzi. Mâine dimineață îl găsesc, de exemplu?
- Mâine dimineață, la 8 fără un sfert, îl găsiți.
Ionuț Udescu nu a dorit să ne ofere nici un punct de vedere, deși am căutat diverse metode pentru a-i obține o reacție. Se ocupă, aproape permanent, ca instructor auto.
Pe „consultantul artistic” Dan Eduard Dumitru l-am găsit tot acasă, pe strada 4, din satul Dragalina. S-a întâmplat în dimineața zilei de vineri, 23 iunie, în jurul orei 8:30. Știm exact ce trebuie să-l întrebăm:
- Sunteți în concediu?
- Da, exact.
„Da, mergeți și verificați. Știți foarte bine unde lucrez. Mergeți și verificați. Intrați pe site. La Centrul Județean pentru Cultură. Sunt consultant artistic.”
Și acesta devine, tot brusc, iritat: „Hai, du-te, băi nene, și vezi-ți de treabă.”
Cu astfel de personaje este parazitată instituția bugetară care se autodenumește, în mod nejustificat, Centrul Județean de Cultură și Creație Călărași. De la sediul acesteia, nu am reușit să obținem nici un fel de reacție. Banii publici, în sumă de sute de mii de lei, anual, se scurg pentru a acoperi salariile unor astfel de indivizi.
Marius Manciu, din satul Alexandru Odobescu, era singurul care se afla „la muncă”, în cursul zilei de joi, 22 iunie. „Soțul meu nu aveți cum să dați azi de el, e la oraș și vine tocmai diseară, târziu.”
- Dar mâine?
- Mâine este.
- Ce, are liber sau cum?
- Da, mâine are liber.
- Ieri a avut liber?
- Da.
Manciu „are liber” de săptămâni bune, fiind văzut, deseori, la magazinul sătesc cunoscut de localnici drept „al lui Sultan”. Soția acestuia este vânzătoare, aici. Ne spune cu ce se ocupă acesta: „E la protocol.” A fost angajat în cursul lunii decembrie 2020. După ce ne declinăm identitatea, soția acestuia, tot brusc, își aduce aminte că Marius Manciu, de fapt, este și el tot în concediu.
„El acum e în concediu, dar a plecat acolo, că are o masă festivă.”
- Da, a dat concurs.
- În ce, în specialist în protocol?
- Nu știu să vă spun.
- Păi ce meserie are el, e lăutar?
- Nu…
Nu ne poate spune ce meserie are acesta.
Marius Manciu e vesel: „Sunt în concediu, dar a intervenit altceva.” Tot brusc, nici acesta nu mai știe de ce a fost chemat la Călărași.
„Nu, nu e vorba de nici o masă. Fac schimburile la mașină. Soția nu știe ea ce fac eu. Nu prezintă importanță ce lucrez eu. Nu știu dacă lucrez sau nu lucrez.”
Nivelul de bătaie de joc, pe bani publici, la Centrul Județean de Cultură și Creație Călărași, este unul fără precedent. Foarte probabil pentru a suplini astfel de „cercetări sociologice”, realizate de Grațiela Soare, o actuală angajată a acestei instituții, tot în urma unui „concurs”, au fost angajați astfel de „consultanți artistici” de tipul lui Nicu Meserie, de pe strada Ho shi Min, din Dor Mărunt, alde Cărbunică, de „la bloc”, din Pupăza, Dan Eduard Dumitru, cunoscut de săteni drept Dan a lui Lixa, de pe strada 4, din Dragalina, sau plecatul la DRPCIV, Ionuț Udescu.
Și în același timp, oameni cu studii și experiență în domeniu, precum Ștefan Nițu, înțeleg că nu mai lucrează în cadrul acestei Direcții.