Niculae Enciu a fost prefect al judeţului Călăraşi din 9 octombrie 2009, până la data de 2 martie 2011. În prezent, lucrează, ca preşedinte, la Societatea Cooperatistă „Dunărea”, din Olteniţa. Activează în cadrul acesteia de 29 de ani şi conduce, acum, un colectiv format din 90 de salariaţi. „Dunărea” Olteniţa lucrează confecţii uşoare textile, numai pentru export. Niculae Enciu spune că de la Instituţia Prefectului judeţului Călăraşi la cooperativa pe care o conduce este o diferenţă enormă, câtă vreme, la Olteniţa, la locul său obişnuit de activitate, este mult mai simplu.
Politică făcută ca un hobby
Ca prefect, Niculae Enciu a fost marcat de faptul că funcţia a fost o provocare, câtă vreme activitatea sa politică o consideră drept un hobby. Interlocutorul nostru recunoaşte faptul că a ajuns prefect printr-un complex de împrejurări. „M-a marcat în primul rând modul în care se lucrează în administraţie. Eu, care o viaţa întreagă am lucrat în sistemul privat, am constatat că, din păcate, foarte multe persoane din administraţie nu conştientizează că dacă nu există un sistem privat puternic, nu poate exista administraţie. Sistemul privat este cel care alimentează, prin taxe şi impozite, un întreg mod de viaţă”. De la Instituţia Prefectului, Niculae Enciu a plecat cu o singură amintire neplăcută. Aceasta este legată de fostul şef al Organizaţiei judeţene a Partidului Conservator, Bogdan Pascu, acesta reproşându-i lui Niculae Enciu că, în situaţia conflictuală de pe raza comunei Grădiştea, a avut o atitudine extrem de activă, bănuindu-l că el este acela care alimentează animozităţile. „Credea că eu sunt mare regizor. Eu sunt un om care a trecut prin viaţă. Îmi ştiu şi calităţile, dar şi defectele, dar cu acest domn, în afară de faptul că ne-am întâlnit la câteva întâlniri protocolare, nu am avut nici o tangenţă”. În sens invers, fostul prefect a fost impresionat de modul în care Răducu Filipescu, preşedintele Consiliului judeţean Călăraşi, a înţeles să-şi exprime o poziţie publică la momentul în care Enciu a fost înlocuit cu Emil Muşat. „În momentul în care se preda ştafeta, m-a surprins în mod plăcut punctul de vedere exprimat de acesta. Acesta mi-a făcut nişte complimente la care nu mă aşteptam”.
Mai bogat cu experienţă
După experienţa trăită la Instituţia Prefectului, Niculae Enciu este oarecum marcat de această activitate. Spune că partea neplăcută este legată de faptul că Prefectura, cu toate prerogativele pe care le are pe hârtie, este doar ordonator terţiar de credite, ceea ce-i îngreunează activitatea. „Un exemplu este faptul că o clădire reprezentativă pentru sud-estul României, cum este cea în care Instituţia Prefectului îşi desfăşoară activitatea, pentru care s-a accesat un credit destul de important, de la Banca Mondială, nu este reabilitată nici la acest moment. Am obţinut foarte puţini bani de la Guvernul României, pentru această lucrare. Chiar dacă este o situaţie de criză, e păcat ca acea clădire să fie lăsată în situaţia de acum”. Ca prefect, din punct de vedere material, Niculae Enciu nu a plecat mai bogat. „Bogăţia acumulată ca prefect constă în experienţă. M-a satisfăcut faptul că, din punctul meu de vedere, dar şi al altora, am reuşit să mă ridic la exigenţele funcţiei”. Despre directorii de deconcentrate, Niculae Enciu opinează că aceştia au dublă subordonare, din punct de vedere legal, iar în teritoriu, în funcţie de firea fiecăruia, au existat neînţelegeri, dar şi colaborări. Din partea unor astfel de directori, au venit cereri de a fi ajutaţi, însă Niculae Enciu spune că s-a ferit, de fiecare dată, ca ajutorul acordat de el, ca prefect, să fie interpretat altfel decât în limitele legii. Strict profesional, spune acesta, este foarte greu ca un prefect să ia şpagă. „Au fost cazuri punctuale în care am sunat sau m-am înscris la audienţe, la un secretar de stat, la un ministru, dar numai atât”. Enciu a făcut foarte multe intervenţii la Ministerul Sănătăţii.
Politica e curvă fiindcă e făcută, cu preponderenţă, de bărbaţi
Fostul prefect nu ştie nici acum unde se află sistemele de interceptare audio-video, câtă vreme clădirea Prefecturii Călăraşi, dar şi biroul reprezentantului guvernului în teritoriu, au fost în reparaţii. „Nu ştiu unde au fost puse şi nici nu ştiu dacă există. Bănuiesc că mă-ntrebaţi asta prin prisma faptului că au mai fost întâlnite astfel de cazuri. În general, din câte am văzut, astfel de sisteme se montează pe la consiliile judeţene”. De la Instituţia Prefectului, Niculae Enciu n-a plecat cu nici o maşină mai acătării. Spune că nici nu are nevoie, câtă vreme soţia are o firmă de contabilitate şi audit şi că duce o viaţă decentă. „SUntem o familie normală. Avem o fată, e căsătorită şi are un serviciu bun, mulţumesc lui Dumnezeu, la o firmă de asigurări. Nu s-a pus problema că a venit ca prefect pentru a obţine foloase materiale. La Coperativa „Dunărea” majoritatea angajaţilor sunt femei, însă Niculae Enciu n-a avut şi altfel de experienţe, soţia acestuia fiind extrem de înţelegătoare. „N-au fost astfel de suspiciuni”. În schimb, mai multă curvăsărie există în politică, spune acesta, dar nu neapărat pentru că politica este făcută mai mult de bărbaţi, ci pentru că politica este publică, unde intervin foarte multe caractere şi extrem de multe interese, uneori de ordin personal. Ca prefect, Niculae Enciu spune că a văzut multe, inclusiv primari pe care, la momentul în care-i vedea, îl apuca râsul. „Sunt unii care nu au un anumit barem intelectual, ăsta nefiind un criteriu de a fi ales într-o funcţie publică”. Peste un an, Niculae Enciu spune că poate fi găsit tot la Cooperativa „Dunărea”, însă sunt şi şanse ca sfârşitul anului viitor să-i aducă şi surprize.
