Interogatoriu pe nerăsuflate: Primarul Dan Drăgulin, între "o să" și dușul rece al realității

Primar cu scaun la cap

– O să fim cinici. De ce vi se spune primarul „O să”?
– Vă referiți la faptul că unii cetățeni care mă întreabă de ce nu se face un anumit lucru, eu le spunem că o să facem. E normal atâta timp cât faci o previziune.
– Recunoașteți, deci, că aveți o problemă cu termenul ăsta, „o să”?
– Nu neapărat.
– Haideți să facem altfel. Raportați-vă la trecut!
– Am luat 9 străzi, în cartierul Ceremag, sunt toate finalizate.
– Să fie sănătoase! Asta e treabă pentru oricare primar cu scaun la cap! În doi ani, ați reprezentat coaliția de guvernământ.
– Da.
– Și care au fost beneficiile comunității?
– În afară de faptul că am plătit arieratele, în rest nu a ajutat la nimic.
– Și cum vă simțiți?
– Într-un fel mă simt mai bine pentru că poate că anul acesta, prin fondurile proprii pe care le avem, să încercăm să rezolvăm anumite aspecte. Am în vedere și accesarea de fonduri europene.
– Altă soluție?
– Altă soluție nu există.
– Înainte de a se rupe USL-ul ăsta, era o soluție?
– Nu, nici atunci.
– La câte uși ați bătut? Ceva de genul, băi, bună-ziua, eu sunt de la Călărași.
– Nu are sens să spun la câte uși am bătut. Am bătut la foarte multe, în orice caz.
– Și cu ce v-ați dus acolo? Cu hârtii, cu proiecte, cu miel, cu brânză?
– M-am dus acolo cu documente din care să reiasă că solicităm fonduri pentru lucruri practice.
– Și cum explicați neînțelegerea asta? Ministrul finanțelor era liberal!
– Nu trebuia să fie neapărat de la PNL. Problema este de altă natură. Mesajele au fost totdeauna de acest gen: nu sunt inca fonduri.

Evaziune pe 3 flori

– Păi avem fonduri pentru autostrada București – Alexandria.
– Nu fac eu repartizarea fondurilor.
– Recunoașteți că la Călărași avem o problemă, în sensul că de foarte mult timp nu au mai venit investiții mari?
– Da, e un semn de întrebare acest lucru. Investițiile mari vin atunci când sunt privați importanți care vor să investească, fie când comunitatea își permite așa ceva.În prognoza și în planul de dezvoltare de la Călărași, există proiecte de anvergură. Unul din acestea este cel de regenerare urbană, în valoare de 60 de milioane de euro, dar și multe alte proiecte.
– Da, e tot un „o să”.
– Da. Perioada de impementare a unui proiect înseamnă ani.
– Fără discuție. Haideți să vedem lucrurile altfel. La Călărași, a venit Kaufland. De ce nu se demoleaza Piața Mare, care e o hardughie, și să vină, nu știu, Auchan, Billa, Profi?
– O să vă răspund în același ton: o să!
– Piața Mare nu e un sector de care comunitatea nu se poate lipsi. Sunt câțiva comercianți care fac evaziune, pe 3 flori.
– Avem un proiect de hotărâre încă de acum două luni. Am scos la licitație să ofertăm acel spațiu. Așteptăm întreprinzători, care să facă spații comerciale, sa modernizeze acel spatiu.
– Noi o demolam!
– Nu pot face asta. În incinta ei sunt câteva societăți care au contracte de închiriere pe termen lung. Sunt lucruri care se pot face și lucruri care nu se pot face. În orice caz, în acest an se va întâmpla ceva, în zona asta.
– Văd că vreți să faceți. Dar văd și o anumită reținere.
– N-am rețineri. Eu am venit la primărie pentru a demonstra că se poate face și altceva decât s-a făcut până acum.

Șprițul de la ora 9:00

– Da, dar într-o anumită manieră. Ce ziceți, e deja 9:30, mergem la un șpriț?
– În nici un caz. Ieri, spre exemplu, am stat 12 ore la birou, asta ca să termin problemele uzuale
– Vă aducem un suc de lămâie?
– Nu, mersi, nu simt nevoia! Eu chiar am venit aici să fac ceva. Încet-încet se va vedea acest lucru. Problema e de altă natură. E vorba de bani. Iar anul trecut nu am avut. Anul ăsta, prin economiile pe care le-am făcut, va fi altceva.
– Păi asta v-am întrebat: de ce nu au ajuns bani de la bugetul central către Călărași? Adică facem 5 blocuri, 7 blocuri.
– Anul trecut, în luna august puteam să semnăm contractul cu primele 4 blocuri care urmează să fie anvelopate. Contractul s-a semnat în iarnă.
– Nu ne înțelegem! Câte cereri pentru locuințe aveți?
– Avem peste 1.000 de cereri.
– Câte apartamente s-au făcut anul trecut?
– Nu s-a făcut nimic.
– E o problemă?
– E o mare problemă. Nu numai asta, a apartamentelor.
– E un exemplu aleatoriu.
– Am înțeles. Sunt probleme financiare. Atâta timp cât nu ai bani, nu te poți dezvolta.
– Asta vreau să înțelegeți: Primăria Călărași nu înseamnă să spargi trotuarul de pe strada principală și să punem boscheți.
– A fost o problemă, dar nu atât de importantă. În alte orașe, boscheții ăia dau o anumită culoare zonei.
– Da, dar unui trotuar mai lat!
– Dacă acel boschet va crește și va avea o anumită formă, nu va deranja cu nimic. În zonele respective sunt și stâlpi. Nu văd de ce ar putea deranja. Atâta timp cât sunt numai betoane, nu cred că o pată de culoare ar putea deranja.

Comerțul de pe bordură

– Dați-ne 3 investiții mari!
– Am terminat Piața Orizont și am mutat florăriile, strada I.L Caragiale, care e un obiectiv important deoarece această stradă preia traficul greu, scena din Parcul Dumbrava și începutul proiectului de anvelopare a blocurilor din municipiu.
– Stop! Piața era o prioritate?
– Da, era o prioritate.
– De ce?
– Pentru că vreau să eliminăm comerțul făcut de pe bordură. În zona unde au fost florăriile, se face o închidere, iar acolo va fi o zonă cu produse țărănești, ale micilor producători.
– E corect!
– Florarii aveau spații comerciale și trebuia să le ofer ceva la schimb. Călărașiul, fiți drept, are nevoie de florării!
– Doamne-ferește, n-am negat așa ceva, avem femei frumoase…
– Deci ați înțeles. Am făcut spațiile respective pentru a putea demola, reamenaja spațiul vechi, pentru piața care să deservească micul producător. E o extindere, o hală în aer liber, unde vor activa inclusiv societățile comerciale. Actaula hală, recunoașteți, nu arată formidabil.
– Ei, nici chiar ca Piața Mare, care pare un loc bântuit!
– Dar cam pe-acolo… Apoi vom face bazarul Big. Acolo este un…
– Acolo nu se discută! Acolo e ceva s.f.
– Apoi vom termina de amenajat parcul Dumbrava.
– Am înțeles. Dacă mergem în bazar, cred că găsim balauri, iguane, dinozauri, evazioniști veseli la greu.
– Asta cu evaziunea nu este problema mea.
– Corect.
– Am făcut scena pe care se derulează tot felul de spectacole.

Grupul sanitar de la prefectură

– Așa, ne-ați amintit! N-ați făcut grupul sanitar!
– O să fac și grupul sanitar.
– Da, „o să”! A fost vreo problemă?
– Nu a fost. Ați dat cazul la tv. Era acolo un domn care spunea că dacă se uită pe schiță, prețul dat de noi era unul corect.
– N-am spus că nu ar fi fost un preț corect. La 60 mp, plus dotări, 80.000 lei e prețul corect.
– Îl facem pentru că există o problemă cu toaletele publice.
– Serios?
– Da, nu avem așa ceva.
– Ba da, vă spunem noi, sunt în curtea prefecturii! În ideea asta, vă spunem că observăm că aveți un respect deosebit față de presă. Însă, acesta, uneori, depășește limitele normalului.
– Eu nu cred asta.
– E problema dvs cum vedeți asta. Dar observăm că aveți o mare grijă la cum vă prezentați imaginea publică în comunitate. De ce nu sunteți cu o sticlă în mână, cu niște frățiori, la Imperial?
– De obicei, în restaurante intru cu familia.
– Unde beți? Ce beți?
– În ultimul timp, nu mai beau decât apă.
– De ce?
– Dacă beau un pahar cu vin, în mod uzual îl beau acasă. Dacă îmi este foame vreodată și vreau să mănânc, mă duc cu familia, după orele de program. Atunci cred că pot bea și un pahar cu vin. Dar doar atât. N-o să mă vedeți niciodată seara, târziu, plecând din restaurante.
– Dar noi spuneam de ora 10:00, ziua, care-i problema?!
– Bine, la 10 ziua nu este corect, principial. Cum ar fi ca, la ora asta, eu să miros deja a băutură?
– Banuim că nu vă cere organismul!
– Nu, nu îmi cere și nu cred că se va întâmpla așa ceva. Băutura nu este un hobby pentru mine.
– Bănuim că nu este nici o necesitate.
– Bănuiți bine!

Comision pe răspunderea fiecăruia

– Cu cine ați făcut blaturi până acum?
– Blaturi nu fac, pentru că nu-mi stă în caracter.
– Poftim: cu cine ați făcut aranjamente?
– Nici aranjamente nu fac, pentru că, așa cum ați remarcat, țin foarte mult la imaginea mea.
– Da, câteodată presa, cea dinamică, e și răutăcioasă, uneori.
– Da. Dar nu neapărat presa, sunt și oameni care, uneori, intuiesc ceea ce nu este advărat, iar eu sunt un om care nu minte.Nu vreau și nu mă interesează blaturile.
– Aha! Cât mai e comisionul la primărie?
– Nu există comision la primărie.
– A fost?
– Nu știu. Nu mă interesează dacă a fost, dar vă pot spune că nu va exista atâta timp cât sunt eu aici. Dacă cineva încearcă să facă ceva, o face pe răspunderea lui.
– Dar încasăm comisionul și altfel. Vine o firmă, câștigă nu știm ce licitație, iar lucrarea se subcontractează la cineva care a avut puterea de decizie în cadrul licitației respective.
– Hai să gândim și altfel. Societățile comerciale sunt într-un impas financiar puternic. Eu nu cred că vreo firmă din Călărași și-ar permite luxul de a câștiga o lucrare și a o da în subantrepriză.
– Nu ne refeream la cele din Călărași.
– Cele din altă parte, care vin să lucreze, eu nu le influențez să lucreze cu vreo firmă din Călărași.
– Nu dvs. neapărat!
– Știu unde vreți să bateți. Dar ar fi un lucru benefic ca societățile din Călărași să activeze. Apare un paradox: nu sunt locuri de muncă, iar atâta timp cât eu am investiții mari, care sunt făcute, într-o mare proporție cu firmele din Călărași, înseamnă că au fost câteva sute de familii care au avut ce pune pe masă.
– Apropo: unde sunt constructorii din Călărași?
– Aveți dreptate. Acum avem lucrări mici, pentru firme cu maxim 15 salariați, cu o bază tehnico-materială slabă.
– Două roabe, trei mistrii!
– Nici chiar așa.
– Vorba vine! Asta ca să păstrăm tradiția!
– Eu nu vreau să păstrăm tradiția. Dar atâta timp cât nu sunt lucrări de anvergură în Călărași, e normal să lucrăm cu firme mici, că nu vin firmele mari ca să schimbe 100 de metri liniari de bordură spartă.

Viceprimarul care nu transpiră

– E corect că avem constructori care nu lucrează?
– Da. De exemplu, s-a ofertat pentru anveloparea celor 4 blocuri. Cred că două societăți sunt din Călărași, celelalte sunt de aiurea. Au licitat Optim-ul și Confort-ul. E păcat să nu vină și altele, la fel de puternice, să nu oferteze.
– Cum colaborați cu Partidul-Stat? Cu viceprimarul PSD?
– Foarte bine.
– De ce nu-l trimiteți la București, la Dragnea, să aducă bani la Călărași?
– Va veni și timpul ăsta.
– Pai iar „o să”? Sunt deja doi ani!
– Mai sunt doi. Eu nu vreau să se creadă că Drăgulin stă pe loc. Atâta timp cât primarul este primar, are responsabilitatea, el , personal, să ceară.
– Dar bănuim că există o colaborare bună cu viceprimarii.
– Există. A fost de două ori la București, pe diferite teme.
– Și n-a transpirat?
– Nu cred că a transpirat.
– A, așa e bine!
– Este un coleg cu care putem discuta. În afară de faptul că avem culori politice diferite, pe noi ne leagă altceva: angajamentul față de societatea civilă din Călărași.
– Angajament pe care, comparativ cu cei de la centru, îl respectați.
– Da.
– Călărașiul nu înseamnă numai flori pe stradă. Înseamnă sărăcie, zone uitate, de pe altă planetă, foarte puține locuri de muncă, într-o gamă neelastică.
– Sunt multe solicitări din zona confecțiilor textile.
– Așa se întâmpla și în urmă cu 5 sau 10 ani.
– Mulți îmi spun de ce nu fac. Vă dau un exemplu aleatoriu: ai o suprafață de teren cu foarte multe gropi și trebuie s-o nivelezi. Întâi, trebuie astupate găurile! Așa e și municipiul Călărași. Sunt lucruri care nu se văd pentru că nu poți nivela decalajele dintre zone câtă vreme nu astupi găurile. Spre exemplu, am luat celebra zonă Ceremag și-am făcut canalizare pluvială, canalizare menajeră. Acolo, sunt supărări că lucrările nu sunt finalizate.

Subantrepriză la tot PSD-ul

– Cine a executat acolo?
– Concas.
– A lui Ionel Gagu, de la Buzău.
– N-am avut plăcerea să-l cunosc.
– Bănuim că a dat în subantrepriză la tot PSD-ul!
– E problema lui. Înseamnă că și dânsul e membru PSD.
– Da, e baron de Buzău.
– E problema lui. Pe mine mă interesează ca lucrurile să fie făcute. Anul trecut, s-a început în vară și ne-am dus până în toamnă. pentru că sunt oameni de rea-credință și fac tot felul de sesizări, de contestații, care nu-ți dau voie să mergi mai departe.
– Astea nu sunt lucruri de laudă.
– Nu mă laud.
– Cu câți bani plecați, lunar, acasă? Astea sunt activități specifice, străzi, canalizare, adică nu descoperim apa caldă.
– Am vrut să spun că, până în vară, vom finaliza toată zona.
– Asta să le-o spuneți ălora de la Antena 1. Nouă să ne spuneți cu cați bani plecați, lunar, acasă!
– Nu plec cu nici un ban. Banii vin pe card. Mai precis, 3.200 lei, salariul.
– Ok. E mai bine decât la Consiliul Județean, unde ați fost și puteați rămâne vicepreședinte?
– Salariul era mai mare acolo. Diferența se cunoaște, să știți.
– Bun. Explicați-ne de ce ați ținut neapărat să aveți un salariu mai mic.
– Nu e vorba de asta. Mă interesează ca municipiul Călărași să arate altfel după mandatul sau mandatele mele. Am o altă viziune privind municipiul, am un alt mod, real, de a percepe solicitările oamenilor din municipiu. O să vedem, subliniez, o să vedem la sfârșitul acestui an că e real ceea ce spun. Consider că a venit momentul ca municipiul Călărași să redevină acel oraș curat, îngrijit.

Fără număr, pentru cineva implicat

– Da, trebuie să schimbați firma de salubrizare.
– Nu neapărat. Mergem unde vreți și o să vedeți că se face treabă.
– Și nu ne dați și nouă 11 miliarde, în avans, că-i dăm înapoi în rate lunare, timp de 1 an?
– Ar trebui să-i întrebați pe cei care au dat acei bani în avans.
– Vine primăvara. Unde se va lucra?
– În zona Orizont, în parcul Dumbrava și pe străzile Cornișei și Progresul.
– Unde se vor duce călărășenii să se distreze?
– După ani buni, am dat drumul plajei. Apoi scena modernă unde se derulează spectacole la fiecare sfârșit de săptămână. Am modernizat o zonă din stadionul Navrom, care poate fi folosită la competițiile sportive locale.
– În 2016, că am înțeles că vreți mandate, cu cine vă bateți?
– În primul rând cu mine și apoi vom mai vedea.
– Vă bateți cu potențialul candidat al PSD?
– Da, pentru mine toți sunt adversari politici și eu trebuie să-i respect.
– Și de cine vă este teamă?
– De nimeni.
– Noi știm că va veni cineva mult mai implicat și mult mai dinamic și vă va da la o parte. Noi știm pe cineva care e în stare să facă acest lucru. Vreți să știți cine e acesta?
– Da, cine e?
– Noi!