
E aproape ora 10:00. Ne spune că mai stătea așa, în pat, dar are fața buhăită. De somn, de băutură sau de ambele. Îl întrebăm cum îl cheamă, dar leagă cuvintele extrem de greu, vorbește într-o limbă știută numai de el. Vecinii îl descriu drept un om muncitor. Extrem de muncitor. Mai pe la oi. Mai pe la cărat bălegarul. Mai la făcut copii. Zice că are 52 de ani, dar arată precum Matusalem, înainte să moară.
Greu cu aritmetica
Îi cerem, imperativ, să ne spună, în care ordine vrea el, numele fiecărui copil. El se numește Ghiță. Și se bâlbâie: Nu le mai știu numele. Ne spune că are 15 copii, dar au mai fost și alți 3, care au murit. Deci 18?! Ohoo, mai jos, ne corectează. Nu știe aritmetică. Nu știe mai nimic. Ne face impresia că nu știe nici măcar pe ce lume e. Deci, domnule, acum ai 15 copii, da? Da. Câte fete, câți băieți? Da, am 6 fete și 4 băieți. Băi nene, 6 și cu 4 înseamnă 10. Și ceilalți copii unde sunt? Înțelegem, într-un final, că femeia lui are alți 2 copii, cu alt bărbat. Dar tot nu ieșim la socoteală. Ghiță, fii atent, până acum am ajuns la 12 copii. Tot nu ies la socoteală. Iar ne corectează: 10 ai mei și cu 2 ai ei, 13 în total. Situația devine hilară. Băi nene, ne lași impresia că nu ai habar câți copii ai. Și recunoaște spășit: Așa e, că uit. Îi uit mereu.
Pe centură, la oi și la porci
Până la urmă, îl punem să ne spună numele fiecăruia. Ghiță Daniel – 26 de ani. Elena, așa crede el, are 24 de ani. E profesionistă, pe centură, la București, e singura care a trimis, anul ăsta, ceva bani. Cu ei, Ghiță cel bătrân a schimbat acoperișul la casă, a pus tablă nouă. Înainte o avea învelită cu plăci de azbociment. „Ce lucrează ea, nu mă interesează pe mine.” Chirică e următorul. E plecat, cu celălalt frate, Daniel, la Tomiță Petre. Nu știm cine e Tomiță Petre și nici nu prea ne interesează. Înțelegem că are un saivan, pe undeva în apropierea satului. Mădălin are 19 ani. Cică e plecat în sat, după mă-sa. Marinuța, 16 ani. Mădălina, 9 ani. Îl încurajăm: Hai, următorul! Deja se pierde. Își aduce aminte. Ionel, e dat la stat. Bâiguie: E crescut în Valea Valentinului. Nu ne dăm bătuți. Următorul! Andreea, asta mică. Hai, nene, până acum sunt 8. Următorul! George și Iulian, dar ăștia sunt ai ei, nu sunt făcuți cu mine. Unul e la oi, altul e la porci, la Floroaica.
Cremă, leac universal
Îi ia din nou la rând. Daniel, Elena, Floarea, Geta. Se luminează: Uite încă două, una e la Rasa, alta e aicea. Încet-încet ieșim la numărătoare. Am ajuns la 10, mai trebuie 5. Se miră și el: Care 5? Io îi am p-ăștia 3 și unul dat la stat. Atât. Ăștia sunt toți copiii care-i am. Ne bătea gândul să-l întrebăm data nașterii fiecărui copil, dar asta ar fi însemnat să-l scurtcircuităm total. Toți ai lui Ghiță locuiesc în satul Grădiștea, spre margine. Din 15 copii, 6 sunt surdo-muți. El spune că numai 3. Un vecin zice că numai 5 au astfel de probleme. Și-i enumeră. Marinuța, Mădălin, zis și Oauoau, Adinuța, Andreea, Laur. „Nu știu ce are, așa s-au născut.” Nu i-a dus pe la doctori că el a fost plecat tot timpul pe la muncă. Iar la muncă a fost pe unde a putut. Adică mai la vaci, acum douăzeci de ani, apoi prin sat, cu ziua. Una dintre fete, și ea surdo-mută, a fost lovită de primarul din sat, cu mașina. A trecut drumul național în goană. Fata are 16 ani, cea lovită, e plecată cu mama, la dispensar, să i se pună niște cremă, care-i un fel de panaceu, la zgârieturi.
Chiauna cu sloth-machine
Din cei de prin bătătură, unul tușește. Altul râde tâmp. El pare din alt film. Tușește și el. Nevasta nu e atât de sigur unde e, ba la dispensar, ba să-i cumpere lui țigări. În casă, nu e nimic de mâncare. Ghiță cel prolific spune că e prea de dimineață ca să fie și mâncare, prin oale. Păi acuma? Mai târziu! Și mai târziu nu are habar ce fel de mâncare va fi făcut. Vecina de peste gard nu e nici ea atât de sigură câți copii sunt, în total, în curtea vecină: „Nici eu nu știu sigur. Dar știe primăria că e înregistrați acolo.” Mama eroină se numește Ghiță Săndica și are 48 de ani. Și nici un strat nu a fost săpat, peste vară, în arie. Vecina o știe de puturoasă și de bețivă. Păi dacă nu face nimica?! Eroina a fost beată și aseară. Că așa se fac copiii: când ești beat-muci. Ca să iasă surdo-muți. A băut pe uliță, la mijlocul ei. Bea pe datorie. Bea cu cana. O găsim la dispensar. E chiaună. Încercăm să vorbim cu ea, dar pare o misiune imposibilă. Sanda a lui Gheorghe are ochii în cap precum cărțile de joc, la sloth-machine. Făi chiauno, câți copii ai? Și ne dumirim: după ce se tot învârt, și se învârt, și se învârt, în cele din urmă i se opresc ochii în cap. I-a ieșit chintă roială.
Sa mă fut în mintea voastră care a scris așa ceva sa va fie rușine da infecți fără educație și care loc da mine și are ceva sa-mi zică ca mă caute ca le ara eu lor
Stimate ,,Domnule’’ Marin de si asa mi-ar placea sa va disting ca fiind un Domn, din pacate in articol-ul dvs nu o demonstrati cel putin nu aici pe facebook si pe website-ul dvs , placerea Cunostintei este de parte mea: permitemi va rog sa ma prezin ma numesc Ghita Elena desi realmente nu m-am nascut intr-o lume perfecta tin sa mentionez ca am mostenit de la parinti mei bunul simt si respectul fata de cei din jurul meu, un element important asi putea spune avand in vedere ca se regaseste tot m-ai greu in lumea contemporana , de si nu am facultatii ma consider un om fercit si implinit, si stiti de ce domnule Marin , pentru ca am avut sansa sa gasesc un inger de om, si acela este sotul meu, de si am observat ca mentionati ca asi fi o femei de moravuri usoare ma intreb cum o veti demonstra in instanta pentru ca am de gand sa va dau in judecata datorita faptului ca imi denigrati imaginea, si imi bajocorti parintii de si nu aveti nici un drept, nu este vina mea si nu este nici a lor ca nu a avut acees la educatie, vedeti dvs nu ne-am nascut egali si aici intervin anumiti factori, mai inainte de toate sa nu uitam ca si parintii mei la randu lor au fost si ei copii si sunt rezultatul parintilor lor, avid de putere pe care considerati ca o aveti ati avut grija ca in dialogul purtat cu tatal meu sa faceti remarcat fatul ca este lipsit de putere a de a purta un o duscutie cu DV’s in loc sa ii priviti mainile bataturite si crapate de la ata munca, maini muncite din greu pentru a ne pune noua o Paine pe masa, citind artcolu dvs nu mam putut abtine sa nu plang tocmai stind viata grea pe care am avuto, privesc cu nostalgie in urma si nu il pot judeca, ne-a crescut asa cum a putut el, si pentru asta il apreciez si il voi iubi cat voi fi pe aceast pamant, totusi ceea ce faceti dvs din punctul meu de vedere nu se poate considera junalism , nu Asa se face domnule Marin , asfel de articol il poate scrie si vecina cumparandui un domeniu, ( tatamaria.ro) avand acees la un calcultor poate face din Radio sant ,,jurnal modern’’’ , scrind ce mai fac vecini care muncesc, trecand peste asta domnule , nu cred ca oameni ca mine trag societatea in jos, si m-ai degraba omeni care judeca in loc sa cunoasca, pentru ca nu e asa e mai usor sa judeci decat sa cunosti, e m-ai usor sa distrugi decat sa construiesti, pentru ca invidia si dusmania pune stapanire pe omeni si ii transforma in monstrii!