Locuiește în satul Dragalina, pe strada Prunilor. Ceva mai sus de magazinul lui Guguță. În față, casa are ferestrele sparte. Are un gard pe jumătate intrat în pământ. Și-n curte, o corcitură care încă nu s-a decis dacă trebuie să ne latre sau să se gudure. Latră mai mult a foame. Hau-hau.
Petruța iese rar. Petruța Voicu o cheamă pe numele complet. Când o face, se duce după o ceașcă de zahăr. După o ceașcă de ulei. După un codru de pâine. Una dintre vecine ne spune că e rea: Dacă nu-i dai, te măscărește! Se apropie de 50 de ani și e bunică. O tot strigăm la poartă: Petruțțaa, Peetruțțaa! Într-un final, deschide o fereastră. De la singura cameră în care locuiește. Și se scuză: Am crezut că sunt cei de la lumină, că au venit să îmi taie curentul.
Petruța a fost profesoară. În București, a predat franceza, engleza și limba română. La o școală privată, preda și limba spaniolă. Acum, s-a refugiat în casa părintească. Stă cu un nepot, în vârstă de un an și trei luni. Spune că a ramas fără lucru din cauza pandemiei. Dar minte! În sat, a revenit de câțiva ani buni. Minim 5. Are o fată făcută cu un pompier. Fata, Roberta Mușat, acum majoră, a făcut un copil din flori. Căci nu îți mai dai seama cine e tatăl când ai câte 5 contacte sexuale pe zi. Pentru 50 de lei.
Petruța vorbește prin fereastra întredeschisă. Nu ne lasă în casă. Tot vecina ne spune și de ce: Păi vă mănâncă șobolanii!
„De 4 ani, stă cu patul în mijlocul camerei. Spune că vrea să dea cu var. Tot timpul sunt pereții cojiți. Se încălzește la o sobă care afumă tot. Copilul stă în camera aia. Copilul căzuse, era lovit la cap. Stătea cu geamul deschis și-mi zicea că ăla mic e răcit. Dar a zis că știe cum să rezolve lucrurile, are medicamente. Și a arătat: o soluție de hemoroizi.”
- Ce faci cu asta?
- E un antiinflamator. Îi dau să bea.
Acum, are drept sursă de venit alocația nepotului. Petruța spune că o mai ajută un tinerel, cu care a avut, zice ea, o relație toxică. Tinerelul a plecat în Olanda. Asta după ce a vrut să facă sex și cu fiica Petruței.
Ultima oară, a lucrat la o grădiniță, în București. Ca femeie de serviciu. A fost dată afară după ce a spus tuturor ca directorul s-ar fi îndrăgostit de ea.
„E nebună de la îndrăgosteală. Că ea a ținut mulți bărbați, A fost și cu profesorul Golban, de pe strada 4, stă lângă casa popii din sat.”
De Roberta, fata, spune că e în București. Muncește, la Makita. Așa spune ea. De fapt, vecinii știu că e fugită de-acasă, asta după ce, într-o seară, s-au luat amândouă la bătaie. În București, stă într-o garsonieră închiriată. Și prestează cea mai veche meserie din lume.
„Eu nu vreau să-mi denigrez copilul. Dimpotrivă, are și ea nevoie de ajutor.”
În casă, se intră de pe un hol folosit pe post de bucătărie, tavanul e căzut. Mâncare face la un fierbător electric. Mai folosește și un cuptor. Lemne are de pe marginea canalului mare de la marginea satului. Se duc acolo căruțașii, care cu drujbe, care cu topoare, și adună nuiele de salcie. 200 lei un plin.
„Nu vreau nici un fel de ajutor. Vreau să trec singură peste toate aceste greutăți. Și-o să trec. Nu vreau să mă știe pe mine satul. Mă cunoaște lumea și, oricum, o să merg eu la muncă, văd cum fac, Dumnezeu să ne dea sănătate!”
