Istoria este scrisă de cei care au curajul să-și asume propriile înfrângeri. Într-un 24 Ianuarie cenușiu, o întâlnire între vechi amici, între cei care au moțăit, de-a surda, printre litere de plumb, în vapori de mercur și petrosin, corectând șpalturi abia lizibile, un șpriț ușor, de vară, nu mai e o impietate.
O regăsire, peste vremuri, cu un Iulian Talianu sur, dar vivace, cu un Gheorghe Frangulea ușor temător, vizibil emoționat, cu un Nicolae Țiripan la fel de aplecat spre cunoaștere, e doar prilej de melancolie. Nicicând nu a mai fost atât de cald în biroul primarului Daniel Ștefan Drăgulin. S-au schimbat pase amicale, între niște oameni care, după câteva zeci de ani, au ajuns la forma aceea a blândeții pe care reușești să o câștigi odată cu maturizarea deplină. Puțini sunt cei care ajung să cunoască o astfel de formă de înțelepciune. Istoria presei, la Călărași, cu eșecurile sau victoriile totdeauna asumate, are astfel de repere. E puțin relevant faptul că mulți nu înțeleg acest demers, când recunoașterea în mod oficial a meritelor acestor oameni e un act de dreptate, de reparație morală și, în același timp, o victorie a spiritului contra orgoliilor, o victorie a tuturor acelora care au simțit întotdeauna nevoia să-și asume profesia nu ca pe un act de frondă, ci mai mult ca o formă de protest public sub formula unui anonimat desăvârșit. Sub forma unei discreții aproape totale. Titulatura de ziarist se câștigă! Nu e o profesie, e un act de curaj. De asumare și de construcție interioară. E dată de modalitatea prin care reușești să transmiți cititorului în primul rând ceea ce el vede, dar nu-și poate explica. E dată de modalitatea prin care reușești să transmiți cititorului propriile-i nemulțumiri, dar într-o manieră care să-l capteze și care să-l facă să reflecteze. Între linotip și transmisiile live, pe sistemele de rețele sociale, profesia de ziarist a câștigat în formă, dar nu și în conținut. A câștigat în viteza cu care informația ajunge la public, dar nu și în procedura de a ține captiv cititorul prin raportarea lui la idei și repere. Repere etice, în primul rând. Presa, dincolo de toate aspectele ei, de cele mai multe ori întunecate, înseamnă nu neapărat transmitere de informație, ci transmitere de idei. Implicare socială doar din spirit de sacrificiu. Explicație care să-l facă pe omul simplu să-și pună, la rându-i, întrebări. Presa nu este în primul rând o activitate punitivă sau mercantilă. Titulatura de ziarist este câștigată de cei care pot înnobila această profesie. Este, dacă vreți, o vocație. Peste ani, Daniel Ștefan Drăgulin, primarul municipiului Călărași, în felul lui simplu și ușor sfios, a făcut un act de dreptate. A înțeles că istoria este scrisă de cei care au curajul să-și asume înfrângerile. Și temerile. Și niciodată emoțiile!
