Se numește Simona Nicola și, de la sfârșitul lunii martie a acestui an, are domiciliul pe strada Speranței, nr. 8, din satul Buzoeni, aflat în componența orașului Lehliu-Gară.
Candidează, din partea structurii extremiste, de sorginte FSB, fost KGB, în fapt serviciul secret al Federației Ruse, Alianța pentru Unitatea Românilor, la postul de primar al orașului Lehliu-Gară. De fel din Târgu Mureș, Simona Nicola afirmă că este licențiată în managementul financiar contabil, studii urmate la celebra fabrică de diplome poreclită drept Universitatea „Spiru Haret”. În ultimii ani, a schimbat mai multe locuri de muncă, iar de câteva luni este angajată a unei firme private, din Afumați, care se ocupă cu importul de pește congelat. Se prezintă drept „politician”.
În satul Buzoeni, numărul 8, pe strada Speranței, este aproape la marginea satului. E un loc de casă, îngrădit, pe care se află amplasată o rulotă dezafectată. E învelită cu niște mușamale. Există și un grup sanitar, amenajat din câteva scânduri. Următoarea casă este părăsită, după care urmează două locuri virane.
„E o fată care vine la o lună, așa. Nu stă aicea, că n-are casă, n-are unde să stea. „
O vecină i-a vândut, în urmă cu 1 an, un teren de 850 metri pătrați. Ne și spune care a fost valoarea tranzacției: 10.000 lei.
Intermediar a fost preotul din sat, Vladimir-Cătălin Alexa. Provenit din nordul Moldovei, din satul Todireni, județul Botoșani, acesta e cunoscut mai ales prin faptul că face slujbe contra vrăjilor, dar și ritualuri de exorcizare.
„Eu i-am vândut locul ăsta de casă. Am zis că sunt bătrână și nu mai pot să-l muncesc. Și-a venit ea, cu preotul.”
- Și cum vrea să fie șefă la primărie, dacă ea doarme în rulotă?
- Mda… Șade câte-o zi, câte-o noapte, nu mereu. Acum cred că n-a mai venit de o lună.
Nicola candidează sub sloganul „Hai să facem RAI din Bărăgan”. Vrea, totodată, să facă următoarele:
- dreptate pentru România;
- dreptate pentru Lehliu;
- dreptate pentru Călărași.
Am încercat să aflăm cum înțelege Simona Nicola să facă dreptate, în general, din fundul unei rulote. Nu am reușit să o contactăm.
„Nu are casă, nu are nimic. Ce să facă și ea? A făcut o grădină, acolo. Mi-a venit cu 100 de milioane, acolo… I-am dat copiilor, m-am dus și la spital, gata banii. Nu m-am folosit cu nimic. Bine, i-am lăsat și pomi, tot.”
- Când vine pe-aici, ce vă zice?
- Nici n-am vorbit cu ea. Era ceva pus acolo, de la AUR, nu mai e.
- Și?
- E pustiu. N-ai cu cine să stai de vorbă.
- Dar aici, când vine, tunde iarba sau face grătar?
- Mai sapă, își pune dovlecei. Nu prea e de vorbă, așa. Ce faci, Simona? Bine. Și atât.
