ACTUALITATE

Trai la gradul de handicap grav: Telefonistă angajată pe post de asistent social și ajutoare de la U.E. cu pliantul primarului îndrăgostit

image_pdfimage_print

Locuiește la ieșirea din Ceacu, spre Floriaca. Fata acesteia, Florentina Liliana Butaru, poate fi văzută, deseori, într-o permanentă legănare de pe un picior pe altul. Nu are stare, sub soarele mușcător al verii e greu să-ți găsești liniștea. Ne primește tataia Marin. Vasile Marin. Nu știe câți ani are Florica, așa că-și întreabă baba. Iar baba e fudulă de urechi. Câți ani are Florica? Ă? Câți ani are Florica? Iar Florica locuiește într-o anexă a casei. Nu poți intra acolo, încă de la ușă te trăznește un miros greu, de nerespirat. Un fel de aer gros și insuportabil, aproape dureros, iese în vălătuci, de sub ușă.

Pe Florica Butaru o găsim în timp ce se duce, cu o sacoșă de rafie în mână, până la magazinul sătesc. E însoțită de fată. Merge, dar privește ca și când nu ar vedea absolut nimic. Nimic nu o poate distrage. Florica are 60 de ani și vorbește tot liniar: a fost măritată pe la Brăila, i-a murit bărbatul, al doilea, al treilea, așa că a venit lângă mă-sa, baba fudulă de urechi, și ea luată de câteva ori, să moară așa. Și să se îngrijească de Florentina Liliana, în vârstă de 34 de ani. Se duc împreună la magazin să cumpere, așa spune Florica, pâinea cea de toate zilele, ce ne trebuie și niște cartofi. Florica e însoțitoare a Florentinei. Iar Florentina e încadrată în gradul I de handicap, cu drept de însoțitor. Obține venituri, astfel, de la primăria locală, dar banii nu au mai fost dați din luna iunie. “La doctor trebuie să dai. Trebuie să ne programăm și nu ne răspunde.” Se referă la doctorița Alina Negrea. Florica se duce în sat, până la cabinetul medical, la Camelia Ligia Mazilu, obține de-acolo trimitere la medicul specialist și lucrurile rămân la stadiul ăsta. “Cum, mamă, când mergem la oraș?”, se arată curioasă Florentina Liliana. Papuci de gumă, haine lălâi și același miros luând o formă materială. Poate fi tăiat în felii. “Așa s-a născut, are întârziere mentală. Nu știe nici cum o cheamă, nici câți ani are”. În urmă cu 3 ani, un hândrălău a oprit la ieșirea din Ceacu, pe unde se bâțâie Florentina Liliana, a suit-o într-o rablă și a plecat cu ea. A fost găsită duă 3 zile, la 50 de kilometri distanță, bântuind pe un câmp din zona satului Perișoru. “A luat-o și-a lăsat-o pe câmp, așa mi-a spus polițaiul.”

Nu știe de ce nu și-a mai primit drepturile salariale, din luna iunie. “Primarul a ridicat din umeri. El a fost la PNL și s-a trecut la PSD. A zis că să se facă d-aia, cum îi zice, ședință, că nu mai are bani! Dacă nu face ședință, a spus că mai vedem salariul prin decembrie.” Fata e autistă. Cică acum nu mai face rele. Făcea rele, dar numai cât a stat în Brăilă. Rele însemnând că rupea cărțile de colorat. “Intră-iese, intră-iese, așa face toată ziua”.

Tot în cursul acestei luni, s-au primit pachetele cu alimente, provenind de la Uniunea Europeană, destinate persoanelor defavorizate. “Mi-au spus că nu au mai rămas pachete și pentru noi. Asistenta aia socială, cristina, tot urla: Nu mai avem, nu mai avem! Apoi, pe la 3, am ieșit la poartă, să iau un dovlecel. Și mă sună: păi veniți la primărie, că a mai rămas o cutie. Zic: fir-ați ai dracu să fiți de hoți!” Flrica, de 60 de ani, măritată pe la Brăila și gonită de-acolo în urmă cu 10 ani, după ce i-a murit bărbatul, are vocea din ce în ce mai aprigă. “Mi-a zis: ia desfă cutia. Avea pliante d-alea cu primarul. La unii a pus. Că se cunoștea că era cutia lipită cu scoci.”

Nea Nicu Mănăstireanu locuiește sub stejar. E un punct de reper în același sat, Ceacu. Trunchiul acestuia nu poate fi cuprins de doi bărbați, cu brațele larg desfăcute. Poate de trei. Nea Nicu are 68 de ani și soția paralizată la pat. La el, ajutoarele de la Uniunea Europeană, niște ulei, câteva conserve, două pungi de mălai și alte câteva pungi de făină, au ajuns într-un sac. “Am femeia cu accident vascular. Și partea stângă, mâna, piciorul, nu le folosește.” Are grad de handicap I cu drept de însoțitor. Soțul o ajută inslusiv să o pună pe oliță. Banii tot așa, nu au venit din luna iunie. Nici măcar indemnizația de handicap, 500 lei. Vă mai dă banii? Nu știu! Păi și ce faceți? Nea Nicu Mănăstireanu ridică din umeri: Îîî! Soția, în vârstă de 78 de ani, se numește Marin Caliopi. Ne invită în casă. Dar tot la fel, aerul e un fel de gem putrezit, un fel de mucegai radioactiv. Locuiesc singuri. În fața casei, grădinița e un loc viran. Ne explică: din cauza stejarului, care e dincolo de cer, nu crește nimica. Nici măcar buruiana. Mai mult, ni se plânge nea Nicu, casa i-a luat și foc, a ars mocnit, vreme de câteva ceasuri. Se vede că e mâncată, pe la căpriori, de flăcări. A cumpărat casa înainte de 1980, prin anul cutremurului cel mare, iar stejarul era la fel de falnic. “Cine să-l taie? Îți trebuie macara d-aia mare măcar să-i mai ciuntești din crengi”. Nu ne mai lasă să vorbim cu Caliopi. E într-o cameră, prima din stânga. E despuiată. Nu se plânge de amărăciune: Îîî! Așa că plecăm.

E cunoscută drept Mia Cocioabă, dar în buletin îi zice Constantina Ilie. O găsim în satul Cuza Vodă, pe strada Strungarului. Aria e ușor de dibuit: e singura cu trandafiri la poartă. “Sunt plânsă de ea”, deja se descarcă tanti Mia. Are o fată în întreținere. Are sindromul Down. Adică are un cromozom 21 suplimentar. E o boală genetică, iar cel diagnosticat cu această afecțiune are probleme grave de dezvoltare mintală și fizică, iar speranța de viață este una redusă. O astfel de maladie poate veni cu următoarele complicații: malformații congenitale ale inimii, probleme de auz, probleme de vedere, cataractă, leucemie, constipație cronica, apnee în somn, demență, hipotiroidism, obezitate, Alzheimer, infecții urinare, infecții cutanate și infecții respiratorii. O listă cât o sentință de condamnare la moarte.

“N-am nimic-nimic. N-am un leu. Nu mi-a dat banii. Uite, n-am nimica, să plătesc curentul. Sunt plânsă, dacă mă vedeți cum, sunt. N-am tratament, n-am nimic, nu ne-a dat banii, primarul nu ne-a dat”. Se referă la Marius Cojocaru, un fost montator de termopane ajuns, printr-un noroc al sorții, edil peste o comună. Cum a ajuns primar, parcă imediat a câștigat la loz în plic: și-a schimbat mașina. Și-a schimbat și nevasta! “Ce-o să fac? Unde să mă duc?” Casa e un pahar de cristal. Camera fetei e de-o curățenie exemplară. Pe peretele dinspre răsărit, Arsenie Boca privește, trist, din icoane. Andreea Maria Stoian o cheamă pe fată. Are 23 de ani. Stă pe pat, în colțul opus, pe perete, merge un televizor. Televizorul e adus de o altă fată care stă în Danamarca. Așa spune tanti Mia. Andreea Maria are în față un bol cu biscuiți americani: crocanți, împănați cu bucăți de ciocolată. “Uite, mamă, numai d-ăia mănâncă. Nu mai vrea nimic altceva!” Mia Cocioabă, pe numele din buletin Constantina Ilie, e extrem de agitată: “Uite pungile cu medicamente! Ulima dată ne-a spus că nu mai are bani!” Ne spune cum a primit ajutoarele pentru persoanele devaforizate, venite de la Uniunea Europeană: “A zis că a uitat de noi. Mălai și niște conserve ca la câini.”

Tanti Mia Cocioabă nu a mai primit pachetul însoțit cu pliantul electoral al primarului: “Unde, dracu, să-l găsesc pe primar? La dracu să-l ia! Dă-l dracu, nu-mi mai spune de el, că mi-a mâncat sufletul hoțul ăsta! Când fata e la ciclu, spăl o groază de pantaloni după ea, de unde să știe hoțul ăsta?” Tot supărată e: ne spune cum a venit, tot de la primărie, cu un tractor, să-i taie apa. Că n-a mai plătit-o de câteva luni! Bărbat nu are. Omul și-a luat catrafusele în urmă cu doi ani. Mia Cocioabă se desparte, iar primarul e deja la a treia însurătoare. “Păi dacă așa e, mamă, îndrăgostiți în primăria aia!…” Ne arată pungi întregi cu medicamente. “Nu sunt gratuite! Nuu. Uite, de tuse! Are ciroză. Uite, Nexum. De ieșit afară. De calmare, costă un milion opt sute. Și nu se găsește. 10 zile, 10 fiole. Clonotril. ” Clonotrilul este o benzodiazepină pentru tratarea epilepsiei.

Pe Olguța Ganea o găsim la magazin sătesc. Până în urmă cu câteva luni, a lucrat la oraș, la o patiserie. Are un frate, în vârstă de 55 de ani, Angheluș Ganea la pat, pe cel mai mare, a paralizat după două atacuri cerebrale. S-a retras de la serviciu, pentru a avea grijă de el. “Are drept la însoțitor, dar de la primărie mi-au spus că nu mă pot angaja. Nu au bani.” Nici luna asta, ne spune, nu a primit banii. “Am vorbit cu primarul, i-am explicat care este situația. Este departe de a percepe durerile oamenilor. Mi-a spus că nu poate să mă ajute personal. Și i-am spus că nu am venit să cerșesc nimic, ci doar să-mi iau un drept. Mi-a aruncat o sută de lei…” Olguța Ganea mai are puțin și dă în plâns: ne explică faptul că un bolnav nu necesită numai tratamentul uzual, dat de doctor, mai trebuie suplimente, calmante. “De unde să știe el? L-am întrebat: voi v-ați luat salariul?”

Și Olguța Ganea s-a trezit cu pachetul cu alimente, venit de la Uniunea Europeană, la poartă. “Mi-a spus că m-a trimis domnul primar să vă aduc acest ajutor. Și în acele cutii erau și pliante băgate, cu actualul primar”. Cu ele a venit asistenta socială de la Primăria Cuza Vodă, Cristina Călin. “O altă fată le-a rupt, le-a băgat în tomberon. O fi crezut că suntem niște oameni mai din fundul satului și-i mai cumpărăm cu astea. Și a venit și cu lecția învățată: m-a trimis domnul primar! Situația e dramatică la noi la primărie, nu se implică nimeni cu nimic. E jale!”

Cristina Călin, asistenta socială de la primărie, vorbește bolovănos. “Ce pliant? Nu s-a dat nici un pliant cu primaru! N-a pus nimeni pliantul primarului, a verificat și prefectura.”

Cristina Călin minte, conform afirmațiior făcute de Nicolae Dumitru, subprefect. Nimeni din cadrul Instituției Prefectului Județului Călărași nu a verificat acest aspect. Cristina Călin a fost angajată, în urmă cu 1 an, pe postul de asistentă socială. A lucrat ca operator la compania Vodafone și a fost angajată, la Primăria Cuza Vodă, prin intermediul Daniela Mioara Nica, verișoara primarului îndrăgostit Marius Cojocaru.

Drepturile asistenților personali ai apersoanelor cu handicap grav sunt reglementate prin Legea 448/2006. Conform articolului 37 din prezenta lege, pe perioada îngrijirii și protecției persoanei cu handicap grav, pe baza contractului individual de muncă, asistentul personal are următoarele drepturi: a) salariu de bază stabilit potrivit dispozițiilor legale privind salarizarea asistentului social cu studii medii din unitățile de asistență socială din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi, precum și spor de vechime și alte sporuri aferente acordate în condițiile legii. Situația din comuna Cuza Vodă nu este singulară în județul Călărași. Abuzuri de același tip se comit și în comuna Dragalina.

Arată mai mult

Articole similare

Lasă un răspuns

Back to top button
Close
Close

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker
WhatsApp chat