Situație nemaiîntâlnită pentru asociațiile agricole constituite în baza Legii nr. 36/1991, care s-au trezit, după zeci de ani de funcționare, că trebuie să plătească bugetului statului impozite aferente drepturilor cuvenite membrilor asociați, asimilate, începând cu ultimii ani, drept profit și dividende de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași.
În fapt, asociațiile agricole reprezintă forme reglementate prin care posesorii de terenuri pot exploata, la comun, pământul, acestea înlocuind, de fapt, vechile cooperative agricole de producție.
Pe raza județului, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași, pentru Societatea Agricolă Ulmeni a emis, în cursul anului 2022, decizii de impunere pentru suma totală de 1.261.122 lei, plus penalități și dobânzi de întârziere. În aceeași situație se regăsesc societățile agricole Rapid, din Călărașii Vechi, Vitisem Coconi, Agromixt Cuza Vodă. În total, este vorba de peste 30 de asociații agricole, situate în aproape toate comunele. Sunt, totodată, forme de asociere care funcționează „pe caiet”.
„Se interpretează că așa ar fi reglementat în Codul Fiscal și că membrii asociați ar avea cine știe ce mari beneficii. Teoretic, s-ar putea crede că există beneficii, reprezentate de patrimoniu, dar așa ceva s-ar aplica numai după ce asociația agricolă s-ar desființa. Ne-am trezit în situația în care organul fiscal județean crede că drepturile cuvenite membrilor asociați sunt considerate atât profit, cât și dividende impozitate cu 10 la sută, ca la societățile care funcționează pe Legea 31/1991, în fapt S.R.L.-urile.”
Constantin Anghel, unul dintre fermierii călărășeni devenit reper pentru modalitatea de gestionare a unei astfel de structuri agricole, S.A. Agrozootehnica Independența, s-a trezit pus, la rându-i, în fața acestei situații neobișnuite. Spre comparație cu un proprietar de teren, care-l are dat în arendă unei societăți comerciale, din calculele acestuia, ar rezulta o diferență de 44 de lei în plus, pentru fiecare hectar de teren agricol, plătită statului, de către un membru care a preferat să exploateze pământul în această formă de asociere, la comun.
„La o societate privată, de tip SRL, astfel de cheltuieli se deduc din baza de impozitare. La noi, însă, durerea mai mare este că, începând cu anul 2026, impozitul pe dividende se majorează la 16 la sută și se aplică pentru astfel de beneficii repartizate membrilor cooperatori în semestrul II al anului fiscal 2025. Impozitul pe dividende, la un SRL, se aplică numai beneficiarului de drept al firmei, adică patronului. La noi, se aplică, iată, fiecărui membru asociat.”
În plus, cantitatea de cereale repartizată asociaților care funcționează pe Legea 36/1991, se cuantifică valoric, iar interpretarea dată de organele fiscale este că aceasta reprezintă profit care, la rându-i, trebuie impozitat. Nu același lucru se întâmplă în cazul societăților comerciale care exploatează terenuri în calitate de arendatori.
Sistemul acesta de impozitare este unul recent, descoperit și aplicat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași, dar nu și de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, pentru asociațiile agricole asimilate drept mijlocii și care raportau datele fiscale direct către aceasta.
„Nu știu cine înțelege ceva din această treabă: dividendele se repartizează la sfârșitul anului, după ce depui bilanțul contabil. Cum pot repartiza eu grâul, porumbul, către membrii asociați, nu în iulie, respectiv în septembrie-octombrie, ci abia din februarie-martie sau aprilie, în anul următor? Dacă acele cantități de grâu, care se repartizează către membrii din asociație, sunt considerate profit și dividende, înseamnă că eu încalc legea. În plus, acestea variază, de la an la an, în funcție de producția obținută, fapt stabilit în adunarea generală a asociaților. La 5 tone producție la grâu, pe hectar, se repartizează câte o tonă către membrul asociat. Cum se poate repartiza grâul în luna martie a anului următor, când eu îl recoltez în iulie?”
„Tot ce înseamnă contravaloare arendă, bani sau produse, se impozitează ca fiind dividende, așa interpretează, în Codul Fiscal, ANAF-ul. Tot așa, ANAF solicită TVA pentru utilajele achiziționate prin proiecte pe fonduri europene. Sunt, în momentul de față, 80 de dosare de executare silită. Bine-nțeles că vor fi de ordinul miilor, pe astfel de cazuri, prin interpretarea abuzivă a prevederilor din Codul Fiscal, după opinia mea. Cei de la ANAF rămân inflexibili, dar îmi mențin punctul de vedere că interpretarea este una eronată. Dacă eu sunt membru cooperator, cooperativa a achiziționat utilajele și am pus toți banii, iar acestea au intrat în patrimoniul cooperativei și-mi prestează mie servicii, ca și fermier, facturând acest lucru, nu e nici o problemă. ANAF-ul e pus pe luat bani. „
Emil-Florian Dumitru, secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, opinează că diferențele bazei de impozitare, dintre o societate comercială la Legea 31/1990 și o asociație agricolă la Legea 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, constă în modalitatea de contractare a exploatării terenului, în cazul societăților comerciale fiind pe o perioadă limitată, cu închirierea terenului, fapt care nu se regăsește în cadrul asociațiilor agricole.
„Terenul, în cadrul asociațiilor agricole, reprezintă aport la capitalul social, fiind un bun imobil generator de venituri care nu pot fi încasate fără taxele aferente. Teoretic, ar trebui să se capitalizeze. Dar, de-a lungul timpului, au fost tot felul de interpretări. Terenul, la Legea 36/1991, este patrimoniul asociației, iar la societățile comerciale, terenul nu este patrimoniul firmei, ci al persoanei fizice care-l oferă, spre exploatare, în schimbul unei arende.”
Secretarul de stat consideră că sunt inechități de ordin fiscal, câtă vreme nu este încurajată asocierea micilor proprietari de terenuri, sufocați de taxe dintre cele mai diverse, unele interpretate eronat, în vreme ce există, la nivel național, peste 38.000 de persoane fizice, în baza de date a Agenției de Plăți și Intervenție în Agricultură, care beneficiază de subvenții anuale mai mari de 5.000 de euro, dar care nu sunt prinse într-o formă de organizare fiscală. Valoarea subvenției depășește suma de 474 milioane euro.
În paralel, prețul mediu al grâului, în România, se situează la nivelul de 0,9 lei/kg, rămas același în ultimii 10 ani, în vreme ce costurile cu inputurile au explodat. În condiții de sectă prelungită, cum a fost înregistrată, în ultimii 5 ani, în Bărăgan, în anul agricol 2020, spre exemplu, s-au înregistrat prețuri duble la oferta de sămânță, în funcție de genetică și de soi. În 2025, s-au înregistrat, totodată, scumpiri masive față de anul precedent, pentru toate tipurile de îngrășăminte pe bază de azot, potasiu sau fosfor, influențate direct de prețul energiei și de penuria de gaz-metan.
„Agricultura nu înseamnă frizerie. Nu poți echivala domeniul agricol cu o activitate de tipul prestărilor de servicii în coafură. Am avut surpriza asta să nu se înțeleagă că adunarea generală a asociaților decide în toate hotărârile importante și că, la mijloc, nu vorbim de un contract de arendă. Asociații decid pe dreptul lor de proprietate. E o acțiune de a lua bani, la buget, prin forțarea legii.”
Constantin Anghel, unul dintre cei mai respectați fermieri din Bărăgan, a solicitat Administrației Județene a Finanțelor Publice Călărași să obțină clarificări, din partea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, pe speța aceasta prin care beneficiile repartizate membrilor asociației, de pe urma exploatării terenurilor agricole aduse drept aport la capitalul social, sunt considerate sau nu dividende, respectiv profit.
„Am încercat să acționăm unitar, că sunt multe asociații agricole puse în fața acestei situații, la Grădiștea, e și Robuleț, la Cuza Vodă, e și Ceaușescu, la Călărașii Vechi, pe la Coconi, Chirnogi, Ulmeni, dar încă nu am reușit. Agrozootehnica plătește, acum, astfel de impuneri, însă am deschis procedură pe instanță, în contencios, pentru anularea actului administrativ fiscal. Încercăm, totodată, să modificăm Legea 36 care vizează societățile agricole, pe aceste două aspecte, că beneficiile repartizate membrilor asociației nu sunt dividende și să se găsească o altă modalitate de formulare, iar punctul al doilea să se permită și asociațiilor agricole, ca și în cazul societăților comerciale, să-și deducă cheltuielile, din total venituri, cu ceea ce li se repartizează membrilor asociației, fie sub formă de produse agricole, fie sub formă de contravaloare a acestora în bani.”
