Arhiva

Portrete dintr-o fotografie veche: Marian Dinulescu


Marian Dinulescu e un spirit liniştit, fascinat de respiraţia fluviului. Încă trăieşte în alt timp, când romul Jamaica se găsea doar la Tic-Tac, în spatele demolatului cinematograf Flacăra. E un om cordial şi înţelegător, care ar vrea, parcă, să-i mulţumească pe toţi.

Între un joc de table şi-o partidă de pescuit pe braţul Dunării Vechi, memoria lui reţine doar ceea ce vrea şi, de regulă, numai frânturi dintr-un Călăraşi molcom, dar însetat de suliţa soarelui din August. Marian Dinulescu nu are cifru. El poate fi citit de toţi, aidoma avizierului de pe 6 Martie, singura stradă din oraşul vechi unde nostalgia a rămas ca un reper. Acolo i-a rămas tinereţea. Dar şi iubirile de peste ani. Scos din mediul lui, nu se mai regăseşte şi nici nu se identifică decât cu acea parte a oraşului în care străzile sunt pavate doar cu piatră cubică. Dinulescu e un aspirator de nostalgie, mirat că, acum, şi alţii au acces la parfumuri fine şi la tutun subţire şi delicat. E un bunic tânăr, căruia nu-i vine să creadă că nopţile nu sunt la fel de lungi şi de răcoroase. Tumultul oraşului nu-l schimbă, iar el se încăpăţânează să aibă drept repere doar vechile cafenele, unde prieteniile se leagă într-un mod straniu de trainic. E un om elegant Marian Dinulescu, încât, cine-l cunoaşte, se-aşteaptă să-l găsească, prin bălţile Dunării, când hălăruieşte în căutare de somotei, tot la costum şi la cravată. În schimb, nu i se potriveşte politica, iar parvenitismul social îi este necunoscut. Priveşte totul cu o detaşare care intrigă. Nu ştie să-şi facă duşmani şi nici nu are reacţii în prezenţa agresajului verbal. Disputele, de orice fel, ar înţelege, mai degrabă, să şi le rezolve mizând pe rezultatul unui joc de cărţi. Cu Marian Dinulescu, dacă-i respiri ambianţa şi înţelegi că gesturile nu au valoare decât dacă sunt dublate de rafinament, prieteniile se leagă pe viaţă. Dinulescu trăieşte într-un alt ritm, iar inima lui ticăie precum ceasurile vechi din casele de pe strada Gării, rezonând cu aerul şi cu regretele îndesate în registrele contabile ale lui Dumnezeu.

Arată mai mult

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
Prezentare generală a confidențialității

Folosim cookie-uri și tehnologii asemănătoare pentru a-ți îmbunătăți experiența pe acest website, pentru a-ți oferi conținut și reclame personalizate și pentru a analiza traficul și audiența website-ului. Înainte de a continua navigarea pe website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie și al Politicii de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker