EXCLUSIV

Solacolu: România medievală și absolut abrutizată

image_pdfimage_print

DJ 402 leagă satul Curcani, din județul Călărași, de E85, în dreptul localității Lilieci, asta după ce traversează satele Luica, Valea Stânii, Nana, Solacolu, Alexandru Ioan Cuza, Fundulea, Gostilele, Măriuța și Hagiești. E un act de curaj să-l străbați și aproape o imprudență să oprești.

Bună de sămânță

Valerică Neagu își are gospodăria într-o fundătură, spre nordul satului Solacolu. Cei din zonă îl alintă, spunându-i Solacu. Neagu are 52 de ani și e foarte mândru de asta. Are și doi dinți, incisivii superiori, singurii care i-au mai rămas, vorbește și seamănă cu o cârtiță. Și pute de te trăsnește. “L-am simțit, l-am prins. Este cercetat de ăștia de la poliție, i-a făcut un dosar d-ăsta penal. Acuma ne-a zis poliția să nu ne ducem peste el să-l bătem, să-l omorâm, ne-a zis să stăm liniștiți”. Pe Neagu l-am trezit din somn, spune că are obiceiul să doarmă până târziu pentru că lucrează de noapte. E paznic, pe la Fundulea. Are o gospodărie curățică și o nevastă, Viorica, bună de sămânță. La 39 de ani, a născut deja de 10 ori. Acasă. Și toți copiii trăiesc. Cel mai mic, sugar, îi atârnă de gât. E o fetiță.

Marcel, ciobanul cu neveste luate de lângă păpuși

Nicoleta Neagu, unul din cei 10 copii ai familiei Neagu, s-a măritat, de la 12 ani, cu singurul cioban din sat, Marcel Petrache, un urâcios de 28 de ani, cu palmele crăpate de muncă. Lucrează pentru boierul din sat, cunoscut drept Militaru. Militaru, pe numele mic Nicu, e cel mai avut, căci deține și magazinul sătesc. Plin cu sărăcie până la refuz. Ultima ceapă a fost cumpărată de o mămăică. I-am bătut la poartă și tot ce am scos de la el e atât: “Hai, băi, du-te de-aici!” Își plătește ciobanul lăsându-l să ia marfă, pe caiet, de la magazin. “N-am treabă io, bă, du-te d-aici!” În ograda lui stătea ciobanul și tot în ograda lui și-a adus ăsta și nevasta, pe Nicoleta, care s-a măritat de la 12 ani. După doi ani de la măritiș, Nicoleta Neagu are deja o fetiță de 1 an și 4 luni, iar la momentul ăsta e gravidă cu gemeni. În 7 luni. Maică-sa nu are habar unde se află, acum, fata: “A, fetițele?! Sunt date acolo, la orfelinat, la centru de plasament, la Rahova.” De fapt, Nicoleta, dar și o altă fată, Flori, sora Nicoletei, sunt la mai mult de 100 de kilometri distanță de sat, într-un alt sat, la Rasa, din comuna Grădiștea, la marginea fluviului.

Isus căcăniu

Flori, sora Nicoletei, cea măritată, de la 12 ani, cu ciobanul Marcel, a născut și ea, la data de 3 martie. Tatăl e tot ciobanul Marcel, soțul Nicoletei. Paznicul care seamănă cu o cârtiță și care pute ca un cuib de șobolani morți, ne arată cum, peste vară, venea Marcel s-o caute de chiloți și pe Flori, cumnata de 12 ani. “Io l-am prins.” Paznicul Neagu crede că ciobanul nu îi futea numai fetele, ci și nevasta. “Cred că e și cu ea.” Dar n-a prins-o-n fapt, motivând că noaptea nu doarme acasă, ci în cabina de pază. “Și venea și la aia, și la aia, și la nevastă.” Abia acum, după ce-l bombardăm cu întrebări, îi cade fisa că ciobanul Marcel putea să vină și să-l fută și pe el. “N-a venit și peste mine, că io eram la servici!” Ne plimbă prin arie și de arată un ochi de fereastră, pe unde se strecura ciobanul, noapte de noapte, la Flori, fetița de 12 ani. “Venea de la poarta din spate, venea p-aici și intra pă geamul ăsta… O lăsa p-aia la stână și venea peste asta, noaptea.” Flori dormea într-o cameră dintr-un corp separat al casei. E toată vopsită într-un albastru liniștitor. Pe peretele de la răsărit, e o carpetă cu un Isus căcăniu. Pe laviță, stau înșirate jucării de pluș. Ursuleți, broscoi, pitici. Aerul este unu acru. Te pocnește direct în moalele capului.

E rândul câinelui

Ciobanul Marcel Petrache, la ulița mare, își făcea de lucru la o căruță. Ridică din umeri: “Intram pe ușă. A vrut și ea.” Neagă că s-ar fi culcat și cu Viorica, mama celor două surori cărora ăsta a început să le facă de petrecanie. Viorica neagă și ea: “Venea și el pe la noi, că doar ne e ginere!… S-a-ndrăgostit și de aia mai mică!” Marcel tace vinovat. “Se duce la pușcărie, s-o elibera, vine și are grijă de copii”, se arată extrem de drăgăstoasă mama soacră. Satul pare căpiat. O vecină adună, de pe marginea șanțului, un braț de ștevie. La o casă mai sus de cea a paznicului Neagu, dintr-o odaie, alți cinci copii dau năvală, în iarba abia răsărită. Unul dintre ei, o fetiță, mușcă dintr-un codru de pâine, în vreme ce o potaie îi urmărește fiecare dumicat. Mușcă ea o dată, apoi e rândul câinelui. Mușcă și el. Mai adânc. La 52 de ani, cu soția Viorica, Neagu a adus pe lume 10 copii. Toți trecuți doar prin școala primară din sat. Atât. Fratele acestuia,  Constantin Neagu, ceva mai în vârstă, a ajuns la 14 copii. E printre puținii din sat care au ajuns în capitala de județ, la șeful cel mare de la Consiliul Județean. Le-a tot spus că o să le asfalteze drumul care taie Bărăganul, de la linia Dunării până la principala cale de acces spre Moldova. Nu vrea să ne arate cum a fost primit și servit cu cafele, de niște pupeze. “Doar serveală și minciuni. Erau fete ca la podiumul lui Cătălin Botezatu!”

Go, go, de la niște ciudați

Flori Neagu, în vârstă de 12 ani, a adus pe lume primul ei copil într-un centru al unei fundații americane, deschis de niște canadieni, pe raza satului Rasa, comuna Grădiștea, județul Călărași. A născut acolo, pe hol, asistată ulterior de niște paramedici. Le-am bătut canadienilor la poartă și tot ce am înțeles e “no press, go, go!” Centrul maternal, deschis de fundația canadiană Gatevay to Hope, asigură adăpost mamelor abuzate. Banii provin din donațiile americanilor care se închină numai de ziua a șaptea. Adventiști. Tot aici se află și “nevasta” ciobanului din Solacolu, Nicoleta, fata de 14 ani care are deja o fetiță și e iar gravidă, cu gemeni. Angajații centrului lucrează pe bază de voluntariat. Unii zic că… de plăcere! “Cine v-a trimis?”, se arată, extrem de nedumerită, una dintre acestea. Se numește Ana Țiței. Ne privește de parcă am fi venit la furat. Putem intra în centru doar dacă venim cu poliția, ni se spune. “N-ați venit nici cu poliție, n-ați venit cu nimeni. Cine v-a trimis?” Telefonul directorului de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Călărași, un medic veterinar, sună în gol. Singurul care răspunde este primarul din localitate, Constantin Corbu: “Lasă-i în pace, sunt niște ciudați”. Tot ce am vrut să aflăm este cum de au ajuns două fete abuzate sexual, de la vârsta de 12 ani, devenite mămici, în adăpostul unei fundații și nu în centrele specializate ale statului.

Există și se multiplică

România nu se termină în dreptul drumului național. Nu se termină în benzinăriile Moll, de pe autostrăzi. Alea câte sunt. Nici la marginea bulevardelor, nici în dreptul semafoarelor. Există o parte a unei Românii pe care mulți refuză să o accepte, să o conceapă și să o înțeleagă. E România de dincolo de gardurile de protecție, România medievală, cea care doar cere și care trăiește într-o sărăcie endemică. E România absolut abrutizată. E o parte a unei Românii absolut halucinante. O Românie de care cealaltă parte a României, cea normală, trebuie să țină cont. Există și se multiplică!

Arată mai mult

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
Close
Close
WhatsApp chat