Arhiva

Neputinţă şi singurătate: Ancuţei i-au crescut aripi

image_pdfimage_print


La Călăraşi, de circa doi ani, într-un imobil amenajat cu fonduri ale Uniunii Europene, în parteneriat cu Primăria municipiului Călăraşi, funcţionează Asociaţia de Sprijin a Copiilor Handicapaţi Fizic, filiala Călăraşi. Elena Tulpan, pe care am găsit-o în centrul respectiv, ne spune că această asociaţia are 80 de membri, în vreme ce, în centru, 20 de copii vin zilnic, în special pentru a socializa.

Oameni generoşi

Copiii din cadrul asociaţiei sunt consiliaţi şi ajutaţi să nu se simtă marginalizaţi, prin eforturile unor oameni cu suflet care se implică în astfel de acţiuni. Asociaţia are şi câţiva angajaţi, printre care un logoped, un psiholog şi un psihoterapeut. Cheltuielile acestei asociaţii sunt acoperite din donaţii şi sponsorizări, iar suma lunară necesară pentru funcţionarea acesteia este de circa 3.000 de lei, câtă vreme Primăria Călăraşi înţelege să acopere costurile cu utilităţile. Mai nou, Asociaţia de Sprijin a Copiilor Handicapaţi Fizic, din Călăraşi, a intrat într-un parteneriat cu o altă asociaţie, Lions Club Internaţional.

Voluntariat prin Lions Club Internaţional

Aceasta este cea mai nouă organizaţie de service prin voluntariat, ne spune Marinela Drăgănescu, membră a acesteia. Lion Club Internaţional este reprezentată în peste 200 de ţări, având 842 de districte, 45.000 de cluburi şi peste 1,3 milioane de activişti. România face parte din districtul 124, care e format din 53 de cluburi, activând cu circa 1.200 de membri. La Călăraşi, Lions Club Internaţional s-a constituit la sfârşitul anului 2009, asociaţia fiind condusă de dr. Silviu Drăgan. Este constituită din 25 de persoane, de diverse profesii, şi are drept scop iniţierea şi menţinerea unui spirit de comuniune între toţi oamenii în privinţa ajutorului umanitar făcut prin intermediul voluntariatului.

Oamenii sunt extrem de prietenoşi


La data documentării noastre, la Asociaţia de Sprijin a Copiilor Handicapaţi Fizic, gazda noastră Elena Tulpan, ne spune că s-a implicat în acest proiect fiindcă şi ea are un copil bolnav, iar şcoala nu-i poate oferi acestuia ajutorul necesar. “Nu există rampe de acces în şcoli şi nici nu au profesori specializaţi în astfel de probleme”. În acest centru, pot activa persoane cu vârste cuprinse între 2 şi 40 de ani. Cristina Coleaşă, beneficiară a serviciilor oferite de această asociaţie, ne spune că se simte foarte bine aici. “Oamenii sunt extrem de prietenoşi şi găsim modalităţi plăcute de petrecere a timpului liber”.

Înfiorătoarea pensie de handicap


Nu există reguli. Fiecare dintre beneficiari face ceea ce-i place, având acces la calculatoare performante sau făcând diverse lucruri care le oferă satisfacţii de ordin moral. Cristina Coleaşă, spre exemplu, era ocupată cu crearea de lucruri de artizanat, adică semne de carte, mărţişoare şi inimioare bune de dăruit de ziua îndrăgostiţilor. Aceasta e o modalitate prin care asociaţia reuşeşte să facă faţă cheltuielilor, bunurile create de membrii Asociaţiei de Sprijin a Copiilor Handicapaţi Fizic fiind valorificate, la preţuri modice. Interlocutoarea noastră ne spune că ar vrea, prin intermediul nostru, să transmită actualilor guvernanţi că e înfiorător să trăieşti cu o pensie de handicap în cuantum de 2,9 milioane de lei vechi. “Sunt cheltuieli extrem de multe, iar cu atâţia bani nu poţi face faţă”.

Lupta cu viaţa


În sediul asociaţiei, am făcut cunoştinţă şi cu Ana Maria Botoi, o tânără de 27 de ani, studentă în cadrul Universităţii Titu Maiorescu, la facultatea de psihologie, dar care înfruntă o boală care o ţine aproape paralizată, tetrapareză spastică piramidală, fiind imobilizată într-un scaun cu rotile. A învăţat să-şi folosească piciorul stâng şi, prin exerciţiu, a reuşit să înveţe să folosească tastatura. În timp, aceasta a scris o carte, extrem de bine structurată, intitulată “Lupta cu viaţa”. Însoţitoarea acesteia, Mariana Cristea, ne-o descrie ca pe-o persoană extrem de optimistă şi de curajoasă, dar care e foarte econoamă, dar nu şi atunci când, prin preajmă, se află vreun magazin de tip fast-food.

Frază concisă şi plină de sensibilitate

În carte, într-o frază concisă, dar plină de sensibilitate, Anca Maria Botoi mărturiseşte, la final, că visul ei este acela de a avea aripi, câtă vreme nici un medic din lume nu-i poate pune în cap celulele care-i lipsesc. “Cât de dureros este să-ţi spui că vei rămâne prizoniera unui scaun cu rotile, că nu-ţi vor creşte aripi în locul picioarelor bolnave… Dar se înşela şi de data asta; Ancuţa avea aripi, îi crescuseră aripi!… Erau aripile unui suflet care a ştiut să rămână curat, în ciuda dezamăgirilor şi noutăţilor, în ciuda neputinţei şi singurătăţii”. La acest moment, membrii Lions Club Internaţional şi cei ai Asociaţiei de Sprijin a Copiilor cu Handicap Fizic, fac eforturi pentru a găsi sprijinul material pentru tipărirea acestei cărţi scrise de un om cu trupul plăpând, dar cu o minte sclipitoare.

Arată mai mult

Articole similare

Lasă un răspuns

Back to top button
Close
Close

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker
WhatsApp chat