** La Editura „Semne”, a apărut… romanul „Carte pentru Nobel”, semnat de Ion Anghel Mănăstire. Scriitura doar arareori se ridică la nivelul unui cititor cu pretenții. Textul, în general, e fad, parcă citești un raport emis de un milițian în afara orelor de program. Abia când iese din stilul acesta pseudodocumentar, Ion Anghel Mănăstire se regăsește și brodează, vesel, plin de vervă, povești care merită cu adevărat să fie citite, în speță idila dintre un gherțoi de Cărămidari și o pirandă – Aișe. Însă autorul nu se regăsește nici măcar aici, deseori frazele, până la un moment dat atent construite, cursive, pline de savoare, încheindu-se într-un mod brusc și care te duc într-o realitate de socialism științific de mucava, fapt care dovedește că autorul nu-și poate depăși, sub nici o formă, condiția de scriitor modest, de provincie. Aici, numai aici Mănăstire reușește să-și captiveze oarecum cititorul, să-l transpună și să se simtă apropiat de personaje. În restul cărții, asistăm la o serie de înșiruiri de personaje pe care, dacă nu ești din Călărași, nu ai cum să le identifici. Autorul nu explică niciunde, spre exemplu, cine sunt Filip Dej, Dinu Valeriu (n-am înțeles de ce-i scrie numele complet – Dinu Valeriu Alexandru Nicolae), Bârsan Costică etc, de unde vin ei, cum se mișcă, ce reprezintă, în fond. Numai din niște dialoguri false, sterile, nu-i poți încadra la categoria de personaje ale unui roman, nu le poți crea o identitate. Sunt niște nume și-atât. Venite din neant, plecate în neant. În fond, cartea vrea să fie un fel de istorie trăită a revoluției de la Călărași. Dacă celelalte personaje sunt niște nume, fără mâini, fără picioare, fără personalitate, fără gânduri, fără trăiri, dăm și peste un alt personaj, denumit Doru Ioan Tărăcilă, numai că înaintea numelui său autorul a găsit de cuviință să-l gratifice cu titlul de „domn”. De ce? Habar n-avem. Poate autorul nu reușește să se ridice deasupra slugărniciei. Nicolae Tăut, Dumnezeu să-l aibă în pază, altfel un om șarmant, iubitor de carne tânără, e ba profesor la Liceul Știrbei (poate „Nicolae Bălcescu”!), ba la Liceul Industrial nr. 2. Autorul persistă în astfel de confuzii. Persistă în construcții greoaie, nesusținute de nici o logică. Uitați frază: „În pofida acelor păreri, susținându-se speranțe și fragmente de convingeri, opiniile revoluționarilor, insuficient argumentate, basculau către necesitatea accentuării situației revoluționare (care impuneau necondiționat și imediat executarea prin împușcare, fără nici o judecată, a tuturor celor din nomenclatura dictatorială, a securiștilor, a milițienilor și a celor care sprijiniseră perpetuarea unui regim injust) când spre moderația necesară pentru continuarea apărării nobilelor idealuri ale socialismului ce fuseseră trădate de dictator și îndreptarea atenției în vederea păstrării vigilenței față de iminenta agresiune extrenă care acționează concertat și concentrat în scopul ocupării teritoriului nostru sau a acaparării inestimabilelor bogății ale patriei”. Serios, ați mai citit vreodată o asemenea tâmpenie de frază? Și știți cum vorbesc revoluționarii călărășeni, în cartea lui Ion Anghel Mănăstire? Parcă sunt călugări budiști. Parcă ni-l și închipuim pe Marian Ceacărăscu emițând o astfel de frază: „Vă spun eu că a venit vremea să se împlinească Voința Divină. Ceea ce zilele acestea s-a petrecut cu noi, nu din voința noastră s-a înfăptuit! Și nici prin puterea noastră nu s-a făcut! Ci asta era demult prevăzută, hotărâtă, programată și tabulată acolo, în ordinea firească a Cerurilor și nimeni nu mai poate împiedica îndeplinirea a ceea ce se află veșnic scris în Cartea Veșniciei. Așa că n-aveți de ce vă teme și nici de ce să vă fie frică (sic! – n.n.). Domnul Dumnezeul este cu noi!… Din țărâna patriei sființită cu sângele martirilor vom face să răsară un alt ideal, o altă morală, o altă patrie, bla, bla, bla”. Autorul nu ne spune cine dintre revoluționarii călărășeni rostește un asemenea discurs, dar noi înclinăm să credem că Parișcu Tașula… În prea puține file romanul are strălucire. În rest, e un fel de raport fără valoare documentară, fără valoare literară. Citindu-i acest volum, Ion Anghel Mănăstire ne pune pe gânduri. Ne face să ne-ntrebăm cine naiba i-a scris romanul „Noaptea nu se împușcă”… Pe o scară de la 1 la 10, cartea e de 4. Cu minus!
** La Sorin Danciu, șeful peste Direcția de Kultură, totul este fantastic, extraordinar, nemaivăzut. Deja afirmația asta este un truism,. se cunoaște apetența acestuia pentru astfel de epitete. Nu știm dacă S. Danciu poartă ceas, că așa am fi avut și noi posibilitatea să ne uităm și să vedem dacă-l are ciobit. Cum ar veni, dacă e lovit la ceas. A organizat Primăria Călărași un foc de artificii, dar nu la blocul care a bubuit de-au căzut geamurile de la Serviciul Român de Informații, ci pe platoul din fața Prefecturii, credem că fix de Anul Nou, iar acesta, în viziunea lui S. Danciu, a fost, desigur, cel mai mare. din istoria Călărașiului. Danciu e previzibil precum cotele apelor Dunării, când e secetă. Atâta știe, atâta poate. Foaia editată de el, trasă la xerox, e, evident, ziarul local numărul 1, în România. Are cel mai mare tiraj. E publicația cu cea mai largă arie de difuzare din județul Călărași. E liderul de piață al zonei. În plus, e și cel mai vechi ziar din Călărași. S. Danciu, însă, nu ne spune că angajații lui, ăia doi-trei, sunt numiți ziariștii-trepied. Că umblă cu niște camere de filmat de 800 de lei bucata, înregistrând anostele conferințe de presă ale potentaților zilei. O astfel de publicație, cea mai, cea mai, de ani de zile nu publică un reportaj, nu publică o anchetă de la cap la coadă, semnată cu nume și prenume, care să aibă finalizare. Nu dă o știre care să fie preluată la nivel național. Sorin Danciu, profesor-doctor în ziaristică, spune el, se uită la televizor și brodează tâmpenii pe munca noastră. În viziunea lui, faptul că a ajuns publică o informație conform căreia președintele Traian Băsescu, prin fiica sa, Ioana, a cumpărat 290 de hectare de teren la Nana, la noi în județ, e o dovadă că acesta a fost lăsat din brațe de către cine credeți? Ei, vă spunem noi: de Serviciile Secrete, neicușorule! Uitați ce scrie organizatorul de șușe: „Situația pământului de la Nana nu a pornit de la o simplă anchetă jurnalistică așa cum era convins (sau părea) Mugur Ciuvică. Informația a fost plasată pe acest culoar tocmai pentru a da senzația că Serviciile nu au avut nici un amestec! De altfel, atunci când Mugur Ciuvică a susținut că totul ar fi pornit de la informația pe care a avut-o de la un jurnalist, Radu Tudor (cunoscător în aceste teme) a spus: I s-a dat informația ca să o descopere! Nu știm dacă este sau nu așa, cert este că bomba a explodat (fără surpriză pentru nimeni, inclusiv Traian Băsescu) la Antena 3 și Realitatea Tv (prietenii știu de ce!)”. Să moară ce-avem pe casă! Danciu ăsta, care scrie din birou, e atât de deștept că ne trec fiorii. Ce nu are el în vedere sunt următoarele aspecte: 1. Dacă noi am făcut documentări la Olt, Ialomița, Vrancea, București, ce era mare secret să facem o documentare în județul Călărași? 2. Dacă am găsit-o pe maica-stareță de la Tăriceni că se regula în iatac, la lumina de la candelă, ce era mare brânză să-l găsim pe Trăienel că și-a luat pământ? Diferența, gagiule, e că noi chiar facem documentări pe teren, pe când tu (și alții ca tine) faci documentări din hrubă. Adică din birou. Cu alte cuvinte, arareori percepi realitatea și arareori ești conectat la evenimentele importante. S. Danciu are el ceva habar că informația cu terenul lui Băse a fost dată la presă de Serviciile Secrete. Noi, filotimi, îi spunem și care anume, căci au fost doua: Mossad-ul, vere, și Central Intelligence Agency, adică CIA. Îți dai seama ce tari suntem noi?! Cum ne batem pe spate cu șpionii, cu Serviciile, cum a dat Obama ordin la amețiții ăia de la CIA să ne contacteze și să-l lase din brațe pe Băse? Băi, îți dai seama sau nu?! Obama e amicul nostru, bă! Și a trimis un emisar la șpionii din România iar ăștia, după ce au făcut o predocumentare, și-au zis așa: să-i plasăm, măi vere, informația asta cu terenul lui Băse cui? Lui Danciu? Neea, ăsta e un lăutar de presă, scrie după ureche. Dar cui? Celeilalte prese din Călărași? Neea, și aia e vândută, fie puterii, fie ciugulește de pe la opoziție. Dar cui, bă? Și-atunci a intervenit Obama, care le-a transmis șpionilor din Serviciile Secrete un mesaj. Mesajul era scris pe o foaie care, după ce era desfăcută și citită, se autoaprindea. Ce scria acolo? Simplu: Gagiilor, informația trebuie plasată lui Marinică Făt-Frumos. Danciule, tu realizezi cât ești de penibil? N-o să-ți desenăm niciodată de ce informația respectivă a fost plasată pe culoarul Antena 3 – Realitatea Tv, ulterior România Tv. Și n-o să-ți spunem asta din simplul considerent că te credem un Gigel. Un fel de Dorel de presă. Nu bagi tu o anchetă jurnalistică pe tema asta, dragă Sorin Danciu? Nu încerci să scrii și de ce site-urile care exprimau păreri contrare organizării unui summit Nato la București, în 2008, au fost atacate și blocate, luni și luni, prin intermediul unei firme specializate din Călărași. Hai, Sorine, ai habar cine a făcut asta? Și măcar ai puterea să pricepi DE CE? Și măcar poți pricepe că la mijloc nici măcar nu au fost guguștiucii ăștia de la Serviciul Român de Informații Călărași, ei asigurând doar partea cu petarde și fumigene…
** La Direcția Județeană pentru Cultură am lăsat o adresă prin care, în baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, am solicitat următoarele date: 1. lista cu achizițiile publice efecutate în 2013, care să cuprindă – a) numele firmei de la care s-a făcut achiziția; b) temeiul legal; c) prețul cu TVA pentru fiecare produs în parte, denumirea produsului + numele firmei de unde s-a efectuat achiziția; d) numele firmelor și prețul pe produs de la celelalte societăți comerciale care au emis oferte, pentru același gen de produse achiziționate; 2. numele firmei care asigură serviciile de curățenie și prețul plătit / lună; 3. numele firmei care asigură serviciul de pază și prețul plătit / lună; 4. schema de personal; 5. schema de salarizare; 6. suma totală a salariilor + bonificații / alte prevederi salariale. Astfel de adrese au mai primit: 1. Centrul Cultural Călărași; 2. Inspectoratul Teritorial de Muncă; 3. Agenția de Dezvoltare Regională Sud Muntenia; 4. AJOFM; 5. Inspectoratul Școlar; 6. Casa Corpului Didactic; 7. Centrul de Formare Profesională a Adulților; 8. Grupul Școlar de Transporturi Auto. Reprezentantul Direcției Județene pentru Cultură Călărași, prompt, ne dă un răspuns năucitor, semn că ăla care a semnat o astfel de hârtie nu e zdravăn la bilă. Uitați ce scrie: „Antetul adresei dvs este al publicației Gazeta de Călărași, publicație care, în urma verificărilor noastre, am constatat că NU APARE ÎN JUDEȚUL CĂLĂRAȘI. Nici la punctele de difuzare a presei, nici în mediul online! Mai mult decât atât, din datele furniozorilor de presă, publicații cu titluri asemănătoare – GAZETA – nu apar de ani de zile în județul Călărași. În acest context, ne-am văzut puși în situația de a ni se solicita informații de către o publicație inexistentă”. Aberația asta, vă dați seama, e semnată de director executiv, prof. dr. Sorin Danciu. V-am spus noi că băiatul ăsta e lovit la ceas? V-am spus! Deci Parlamentul României face comisie de anchetă, în urma dezvăluirilor făcute de noi, atât în mediul virtual, cât și în format print, iar el nu are habar. În ce lume-o trăi? Și chiar dacă era așa cum spune el, nu înțelegem ce problemă avea… Poate că era vorba de o publicație care ar fi urmat să apară în județul Călărași. Iar el, mai și spune, a cerut date furnizorior de presă. În Călărași, în viziunea lui, nu există decât „rochia țigăncii”, în speță „Jurnalul de Călărași”, publicație în care însăilările sub formă de articole nu sunt niciodată semnate, cu excepția bătăilor de limbă intitulate „editoriale”. Băiatul ăsta ori e rău intenționat, ori e ageamiu! Nu există, frate, o astfel de publicație, din cauză că, spune el, n-a văzut-o, deși deseori ne preia teme și le dezvoltă într-un stil aiuritor, neavând sub nici o formă de-a face cu jurnalistica: La fel cum preia teme din „Ediția de Călărași” deși, suntem convinși, nici de această publicație nu s-a auzit la Direcția Județeană pentru Cultură. Păi de unde să audă S. Danciu, când el își face documentările în hrubă? S. Danciu a auzit numai de „Jurnalul de Călărași”, vă dați seama. Când și când, o mai aude pe una, Mira, cum se tot trage de țâțe. În rest, mucles. Danciu știe doar de „OTV Italia”, care se prinde numai dacă pui o mufă la capacul pe la grupul sanitar. La mascara asta intitulată astfel, uitați ce se întâmplă: „Gala românilor talentați – cel mai mare spațiu de emisie, la OTV Italia”! Evident că trebuia să fie ceva la superlativ. Porcărioara asta unde se prezintă cântăcioși și dănțuitori expirați, trebuie să fie cumva: cea mai mare, cea mai tare, cum nu s-a văzut sub Soare. În logica lui S. Danciu, dacă el nu vede planeta Uranus, asta înseamnă că nu există. Așa face și cu celelalte publicații care apar în Călărași, evident, în afară de aia a lui. Nu înțelegem, însă, de ce a fost necesar să facă el verificări. Direcția Județeană pentru Cultură face verificări? Și cine anume le-a făcut? Grațiela Soare? Păi asta mai are timp să facă verificări sau se ocupă tot cu vânzarea de țigarete?! Loredana a făcut, Danciule, astfel de verificări? Sau le-ai făcut prin intermediul postului de televiziune „OTV Italia”? Uitați ce mai zice băiatul: „Mai mult decât atât, în partea de jos a adresei se află o cu totul altă ștampilă care poartă un alt nume decât al antetului – Grupex 2000! – situație în care a apărut suspiciunea de fals și uz de fals și potențiala noastră obligație de a sesiza organele de urmărire penală”. Danciule, ca să fim protocolari, îți scriem aici ceea ce am vrut să-ți transmitem pe cale oficială, tot prin intermediul unei adrese: „Ținem să vă atragem atenția că nu ne interesează elucubrațiile debitate în adesa dvs nr. 3, din 13.01.2013, conform cărora publicația din antet nu ar exista. Răspunsul dvs va fi analizat dacă nu se încadrează, din punct de vedere penal, la posibila comitere a infracțiunilor de amenințare și abuz în serviciu. Dacă aveți nelămuriri cu privire la in/existența publicației noastre și dacă se consideră că am comis o faptă penală, vă invităm să vă adresați organelor de anchetă. Vă comunicăm, dacă nu ați reușit să vă dumiriți după atâta vreme, că numele unei publicații nu este obligatoriu să corespundă și cu numele firmei editoare”. Ca și când băiatul nu știe că „Jurnalul de Călărași”, spre exemplu, e editat nu de firma „Jurnalul de Călărași”, ci de o alta cu numele, ține-mă Tanțo, „Trustul Național de Presă Sorida Press & Media Star”. Noi, însă, avem îndoieli că ar exista o asemenea firmă. Așa avem noi o vagă bănuială. Dar o să cercetăm. Și atunci să te vezi dansuri populare și din buric, dragă S. Danciu. Ca idee, până una-alta, răspunde la întrebările noastre, să vedem pe ce ai cheltuit tu banul public. Ce ai, îți e frică?!
** Sub titlul „Pedofil cu acte în regulă, expert la Agenția pentru Dezvoltare Regională Călărași”, postul de televiziune România Tv a prezentat următoarea știre: Ionuţ Arbagic, fiul fostului președinte al Consiliului Judeţean Călăraşi, nu a putut fi dat afară de la Agenţia de Dezvoltare Regională, deși a fost condamnat în trecut pentru violarea unui băiețel. Bărbatul a fost retrogradat, însă spune șeful instituției: acum tunde iarba din fața agenției. Ionuţ Arbagic a fost condamnat definitiv în 2003 pentru pedofilie la 4 ani de închisoare cu suspendare după ce a violat un băieţel în vârstă de 9 ani. Deşi are cazierul pătat, şefii de la Agenția de Dezvoltare Regională Sud Muntenia, unde bărbatul lucra ca și expert, n-au putut să-l concedieze. „La solicitarea noastră de a-i desface contractul de muncă, justiţia a spus că nu putem face acest lucru”, a declarat Liviu Muşat, director ADR Sud Muntenia. Întrebat dacă a făcut recurs la decizie, Muşat a răspuns: „Avocaţii ne-au spus că nu avem nicio şansă la recurs. Dacă dumneavoastră credeţi că noi avem timp doar să stăm în instanţe…”. Directorul Agenţiei susţine că bărbatul a fost retrogradat la funcţia de îngrijitor. Adică face același lucru de care se ocupa și atunci când era încadrat ca și expert. „Este îngrijitor. Tunde iarba. Asta face. A fost expert încadrat atunci pentru că nu exista această încadrare în organigramă, dar el tot acelaşi lucru îl făcea. Credeţi că făcea proiecte?”, a mai spus Muşat. Ionuţ Ovidiu Arbagic este fiul lui Mihai Arbagic, fost preşedinte al Consiliului Judeţean Călăraşi. Știrea a fost prezentată și pe un site de socializare, iar directorul ADR Sud Muntenia a venit cu alte precizări: „…Pedofilia nu trebuie privită cu indiferență, la fel cum nici o altă faptă anti-socială nu trebuie privită, tratată și judecată cu indiferență sau simpatie! Eu sunt un adversar ferm al unor astfel de fapte și niciodată prieten cu cei care le săvârșesc! Însă nici nu sunt de acord că pentru o faptă trebuie să plătești de mai multe ori. Da, te-a condamnat justiția, ai ispășit pedeapsa, dai semne că vrei să te reabilitezi… DE CE să nu dăm semenilor o șansă nouă? Este ceea ce încercăm și noi la Agenție cu colegul nostru: să îl redam societății. Și încă o precizare: activitatea lui de îngrijitor nu a avut niciodată de a face cu gestionarea fondurilor europene sau cu cea de dezvoltare regională, menirea noastră principală”. La asemenea logică, răspunsul nostru a fost pe măsură: Logică made in ADR Sud-Muntenia: „DE CE să nu dăm semenilor o șansă nouă? Este ceea ce încercăm și noi la Agenție cu colegul nostru: să îl redăm societății.” Chiar așa, de ce să nu încerce cei de la ADR să-l redea pe acest pedofil societății? În fond, ce-a facut?! A abuzat sexual un copil de 9 ani. Mare brânză: și Gigi Amorosso a făcut la fel! Dacă mai trăia, în logica asta era luat de cei de la ADR, să fie „redat societății”. Dar ce sunteți voi, acolo? Școală de îndreptat pedofilia? Și cum faceți asta, îi arătați țâțele? Și dacă cel abuzat era unul dintre copiii vostri, era ok, îl reeducați? Nu cumva îl țineți acolo doar pentru că e un copchil nefericit al unui fost mahăr pesedist? Nu cumva calitatea lui de membru PSD o bate pe aceea de pedofil? Oricum, am reținut că vă simțiți „coleg” cu el… Daca voi credeți că locul unui pedofil este printre voi și nu la pușcărie (unde nu a stat măcar o zi, prietenii știu de ce!) sau la balamuc, să vă fie de bine.
Send an email
