REPORTAJ

De la Gaudeamus spre Lună: Melancolie de sticlă, Editura Vinea, 2014

Print Friendly, PDF & Email

Carte de învățătură, Romexpo, Târgul Internațional Gaudeamus. E timpul să privim lumea de sus. Nivel 7.70, unde se află standul Editurii Vinea, înseamnă, în fapt, la primul (și ultimul etaj), pe scări, nene, pe scări. Și ne clătim ochii: Călare pe mușcătură, Patimile paparudei, Triumful după Bacovia, Poezia discreției absolute, Spre ariergardă, Omul cu două inimi, Efectul calmantelor, Intimatum, Piloții de vânătoare, Urban, alte sute de titluri, de autori, de la Soviany la Herta Muller, poeți din Basarabia, fragila Silvia Goteanschii, zisă și Vulpița, cu Dramaturgia lucioaselor funii, Silvia Caloianu, cu Narcotango, Resetare, a lui Mircea V. Ciobanu, Margareta Curtescu, deh, În piața Dante și tot așa.

Discretă, un pic tăioasă, vedem și o altă carte dragă inimii: Melancolie de sticlă. Schimbăm amabilități. Răzvan Meseșeanu, călărășean made în Prahova, e în trecere. Afară, e târg de produse tradiționale. Cârnați, must, cozonaci secuiești. Șorici și pastramă. Be-re! Vin. Aglomerație ca la balamuc, în săptămâna psihozei colective!!! Ce să-ți potolești mai repede, mintea sau trupul? Bagă un autograf la băiatu’! Daniel Florea, uimit, nici el nu știe unde să se împartă. Între standurile cu manuscrise de pe vremea lui Mavrocordat sau între cele de literatură pentru copii? Alege, într-un final, ediții Eminescu, cartonate, învelite în piele. În total, vreo 3 kile de cărți, pentru cei care au impresia că și scrisul ăsta se vinde la colț de stradă, la galantar. Nicolae Tzone, editorul, pare că doar a sosit în gară, iar trenul s-a pus deja în mișcare. Repede, fraților, repede! Dă impresia că se află pe peron, la Curtici, și vrea să ajungă la Soveja. Are și el 5 viteze, cu una mai puțin decât avem noi. E și Robert Șerban, de la Timișoara, cel care ține Brumarul în palme. Se mestecă. Gumă. Aer. Se trag bășini, toate, dar toate absolut literare. Nimeni nu cade în transă. Se face roată, se urlă, băă, dați sonorul ăla mai încet. Romexpo e locul unde s-au adunat toți ciudații. De sus, ne survolează o dronă. E de la Litera. Un nene, îmbrăcat ca la paradă, de Ziua Regelui, sună dintr-o chestie de alamă. Zice că e o goarnă. Am crezut că e un țoi ceva mai lung, metalic. Țzone deja transpiră. Gesticulează, scoate cuvinte rotunde. Noi avem 1000 de draci. 1001. 1002. Avem ceva de împărțit cu tiparul digital. Se aruncă cu scuze. Toate cărțile sunt gata de plecare. În lume. În librării. Spre revistele literare. La Paris. În Lună. Paul Daian. Omul legat cu lanțuri, de zidul Uniunii Scriitorilor. Dan Cârlea, el și scula lui. Se freamătă. Se vociferează. Parcă ne vedem: facem bucle între orele în care ești și în care nu, / le suprapunem, / le încărcăm cu electricitate, / ura!, un deget lui, un deget mie, / un deget pentru toată lumea,  / (un deget pentru toată lumea!), / umezit între dinți, arătat în sus, cât mai sus, / salutări, lume, de pe e 85… S-ar cuveni puțină clanță. Și asta, desigur, tot literară. Vedem că se acceptă termenii tari. Erecți. Se face întrecere cine o are mai lungă. Sunt destui psihologi de față. Se caută explicații docte. Trebuie săpat la baza subconștientului. Trebuie căutate traumele copilăriei. Trebuie căutat în mentalul colectiv. În societatea de consum care ne subjugă. În liniște. În, vorba-ceea, singurătățile noastre atât de docile. Tzone e jenat. Spune că nu ne-a citit până mai ieri. Și că are o revelație. Mă aflu în fața unui autor cu adevărat autentic. Și cică ni se va face dreptate. Cândva! Și că abia așteaptă să facă ceva gălăgie, asta ca lumea să-și dea seama ce geniu se ascunde la Călărași! Felix Nicolau, și el pe fugă, e instant. Cică e un tonomat. Nu are la el aprecierile juste. Melancolia asta de sticlă are ambitusul larg. Foarte larg. Se merge pe un întreg registrul liric. Diana Ioniță, eleva made in Ileana City, recită moale. După, se apucă să dea apă la șoareci. Ce înseamnă emoția! Vie, pură, mereu tânără! …Astfel îți urlu, a-c-u-m îmi e dor de tine /de parcă dumnezeu s-a făcut nevăzut, /de parcă urmează să nască o altă închipuire, /de parcă plânge în hohote și / nicicând nu s-a simțit atât de părăsit / și de mic. Melancolia noastră e total neocazională. Merge până la un filon rafinat, subțire. Foarte controlat. Felix Nicolau dixit! Așa că noi împărțim Jasmin. Jasmin Noir! Ceilalți împart pop-corn. Prăjituri cu margarină. Vin la pahare de unică folosință. Se dă alarma: pe ele, măi, pe mamele lor! Se înfulecă direct din pumn. Nenea ăla cu goarna, îmbrăcat ca de Ziua Regelui, trage iar o înjurătură sub formă de gâjâială. Tu-tuuu-tuuuuu. Se împart perfuzii. Antipsihotice. Blitzuri. Suntem deja zbârliți. N-avem vodcă. Nici parizer. Așa că auditoriul trebuie să-și pună pofta-n cui. Mamă, ce-ar fi mers, pe forfota asta!

Arată mai mult

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
Close
Close

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker
WhatsApp WhatsApp