Nea Aurică din Luica își caută în zadar, încă de la Revoluţie, pământul moştenit de la părinţi şi de la bunici. Ţăranii îl acuză pe primarul liberal al comunei că foloseşte ilegal terenul pentru care sunt târâţi în instanţă de zeci de ani. La Luica, primar este Ion Dobrin.
Nea Aurică a moștenit de la părinţii şi bunicii săi aproape 20 de hectare. Asta pe hârtie, pentru că n-a reuşit niciodată să intre în posesia pământului. Bătrân, operat şi imobilizat la pat, el şi-a trimis la tribunal nevasta. Fără avocat, însă, ţăranii au fost victime sigure.
Primarul liberal al comunei Luica spune că n-are ce discuta cu femeia
– În primul rând, dânsa nu e proprietară!
– Ba da! Am şi eu dreptul, că e soţul meu!
– Să vină proprietarul!
– Nu e normal! Chiar aşa?! Chiar atât?! (n.r. plânge) Vă bateţi joc de el?! Îl târâţi…ca pe-o cârpă la gunoi îl târâţi! Nu mai pot să mai suport atâta nedreptate! E dreptul lui, trebuie să i-l daţi! Când vin aici, vă uitaţi unul la altul şi nu ştiţi ce să…De 27 de ani?! Nu vă gândiţi?! La Dumnezeu gândiţi-vă! Te blestemă Dumneuzeu, măi! Gândeşte-te la Dumnezeu, că ai doi copii, măi!
După ce studiază cu atenţie actele, primarul trage concluzia: terenul a dispărut!
– Deci asta este ce a mai avut de primit…
– Staţi aşa, domnule primar! Vă rog eu frumos, nu vă mai bateţi joc de mine! Iei de la APIA bani pe el!Dacă un an de zile s-a prezentat la Judecătoria Olteniţa…ne-am judecat cu morţii! Ajunge la judeţ, acolo „mor” toate actele şi tot! Că dânsul are oameni!
– Domnule primar, până la judecată, până la tribunal, terenul ăsta există?
– Nu există terenul!
– Nu te-nduri de el! Că tu foloseşti pământul ăla! Pământul ăla pe care îl ai dosit!